De ce rămân românii fără dinți
Obturațiile (plombele), lucrările protetice incorecte, aparatele ortodontice și, nu în ultimul rând, tartrul dentar favorizează apariția bolii parodontale. „De asemenea, bolile generale, alte afecțiuni din sfera bucală, igiena deficitară sau fumatul se numără printre posibilele cauze.Toți acești factori amplifică boala parodontală. Bacteriile atașate între gingie și dinte produc o resorbție a osului, care „dezbracă rădăcina dintelui, produc mobilitatea acestuia și pierderea lui în timp”, precizează stomatologul Răzvan Boaberis pentru Gândul.
De regulă, problemele debutează într-o formă superficială (gingivita), în care osul nu este afectat. „Gingivita se manifestă prin sângerari spontane sau sângerari ce apar în timpul periajului, miros neplacut al gurii, durere sau mâncarime a gingiilor. În acest stadiu, boala este reversibilă și poate fi trată prin detartraj și o îmbunătațire a igienei orale. Netratată, această formă precede boala parodontală”, adaugă specialistul.
În acest caz, tratamentul este unul complex. „La prima consultație se va realiza un istoric medical pentru identificarea factorilor de risc ai bolii (fumat, diabet zaharat etc.), se va examina țesutul gingival și se va consemna gradul de inflamație al acestuia. Măsurarea adâncimii cu ajutorul unei sonde parodontale gradate este necesară pentru a putea analiza stadiul îmbolnăvirii.
Pe lângă examen clinic este nevoie de o investigație radiologică, care constă în realizarea unei radiografi panoramice, care ne va indica eventuala pierdere osoasă. Astfel, pe baza examenului clinic și a interpretării radiologice, medicul poate preciza gradul de severitate al bolii parodontale și posibilitățil de tratament”, subliniază medicul Răzvan Boaberis pentru Gândul.
În faza incipientă a bolii, tratamentul este nechirurgical și constă în:
1.Detartraj – eliminarea blocurilor de tartru dispuse supragingival și subgingival.
2. Netezirea rădăcinilor – nivelarea reduce depunerile ulterioare ale tartrului.
3. Folosirea de substanțe cu antibiotic- apă de gură, geluri, care se introduc în spațiile dintre dinte și gingie sau în buzunarele formate dupa curățarea profundă.
„Reușita tramentului ține foarte mult de cooperarea pacientului. Acesta trebuie să înțeleagă importanța și necesitatea vizitelor regulate la medicul stomatolog (cel puțin o dată la 6 luni) pentru detartraj, chiuretaj subgingival și realizarea unei imagini radiologice prin care să fie monitorizat stadiul bolii.
Pe parcursul tratamentului, pacientul trebuie să fie bine instruit pentru menținerea igienei orale:
1. Periajul dinților de 2 ori pe zi și clătirea gurii după fiecare gustare.
2. Ultilizarea aței dentare.
3. Utilizarea apei de gură pentru reducerea încărcăturii bacteriene.
4. Folosirea unei periuțe moi, care trebuie înlocuită după 3-4 luni de întrebuințare.
5. Folosirea unei periuțe electrice (este mult mai eficientă în îndepărtarea plăcii bacteriene) dar si a unui duș bucal ( favorizeaza masajul gingival care conduce la o vascularizație mult mai bună a țesutului gingival).
„În fazele avansate ale bolii, tratamentul nechirurgical și buna igienă nu sunt suficiente, așa că se recurge la tratamentul chirurgical”, concluzionează medicul stomatolog.