De ce se plictisesc oamenii
Psihologul german Theodor Lipps a propus una dintre cele mai vechi definiții în 1903: „Plictiseala este un sentiment de insatisfacție care rezultă dintr-un conflict între nevoia de activitate intensă mentală și lipsa de incitare la ea sau incapacitatea de a fi incitat”.
O altă definiție mai recentă, oferită de către oamenii de știință cu privire la plictiseală sumarizează faptul că plictiseala este de fapt o dorință de a acționa/de a realiza ceva anume, fără ca individul să cunoască sigur ceea ce caută, așteptând de la lumea din jurul său ajutor în rezolvarea acestei probleme sau doar așteptând să treacă, potrivit CSID.
Studiul condus de cercetătorul John Eastwood în cadrul Universității York din Ontario, Canada, definește plictiseala drept „o stare aversivă de dorință, dar imposibilitatea de angajare în activități satisfăcătoare”, lucru care izvorăște din atenția acordată eșecurilor anterioare, captivate în rețelele neuronale ale creierului.
Există o serie de explicații pentru plictiseală. Acest lucru, de fapt, este o parte a problemei – suntem suprastimulați și asaltați cu o varietate de informații. Cu cât suntem mai afectați de distractori, cu atât mai mult vom avea nevoie de divertisment, în scopul de a ne simți satisfăcuți. Stimulii care ne suprasolicită și au drept consecință pierderea atenției și concentrării, conduc, în final, spre o stare acută de plictiseală.
Conform Dr. Irving Biederman, un neurocercetător al Universității din California, realizarea sarcinilor care ne aduc plăcere, eliberează opioide la nivelul creierului, ceea ce are același efect precum drogurile – o stare de euforie. Cu toate acestea, în momentul în care sarcina respectivă este realizată pe termen îndelungat sau de mai multe ori, neurotransmițătorii pasează sarcina de la unul la altul, secreția de opioide nemaiavând loc, motiv pentru care, se instaurează ceea ce se numește plictiseală.