REFERENDUM 2012 – Guvernul a organizat „ziua porților deschise” la piscina lui Băsescu: „Veniți repede, avem o nebună care a intrat în apă!” – VIDEO

„Un prosop! Dați-mi un prosop!” Strigătul răzbate cu ecou în piscina de 20 de metri pe 10 de la parterul vilei din Primăverii. Sună ca un strigăt al victoriei. Este ziua în care cartierul Primăverii a fost cucerit de grupuri de curioși, atrași de principalul eveniment turistic organizat cu prilejul referendumului: este „Ziua porților deschise la Vila Dante”, un eveniment organizat la câteva sute de metri de terasele subțiri, unde lumea bună din Dorobanți  aruncă un fleac de 12 lei pe o cafea.

Aici, pe strada Turgheniev, organizați în pâlcuri, oamenii se strâng ca să vadă grozăvia. Stau aliniați în spatele unor garduri de fier instalate de jandarmi, la o coadă groasă, întinsă pe toată lungimea străzii din selectul cartier al Bucureștilor. Oamenii așteaptă în tăcere, cu o răbdare care trădează un îndelung antrenament în statul la coadă. Unii își fac vânt cu evantaiele, cu revistele sau pliantele găsite la îndemână. Afară sunt 39 de grade. Câțiva și-au adus și copiii. Ca să treacă timpul, mai fac o glumă, două, provocați de inscripțiile scrise cu creta pe asfalt, în care turiștilor de weekend li se arată direcția către „Vila plagiatorului Ponta”. Genul ăsta de mesaje nu face însă decât să-i întărâte. Strâng din dinți și mai fac câțiva pași spre vila dictatorului. „Dante, ăsta, o fi plagiat și el?”, întreabă unul. Întrebarea rămâne fără răspuns. Afară sunt, totuși, 39 de grade. Iar singurul lucru pe care îl așteaptă sutele de oameni îngrămădiți în fața vilei Dante e să intre odată înăuntru și să se răcorească, măcar pentru câteva minute, cât durează vizita-standard.

FLASH NEWS Ce spune șeful DNA despre asaltul asupra justiției: „Nu suntem naivi. E o chestiune care ține până la urmă de cum s-au așezat lucrurile”

23:47

ACTUALITATE Adrian Severin: „Americanii vor acum să elibereze de Europa, iar europenii vor să se elibereze de ocupația americană”

23:30

„Uite, faianță! Asta e faianța lui Băsescu!”

Ajunși la intrare, sunt luați în primire de un jandarm cu beretă neagră și o însoțitoare de la RAAPPS, îmbrăcată într-o rochie alb-crem. Li se face un instructaj, exact ca la muzeu. Oamenii sunt rugați să nu atingă exponatele și să nu se abată de la traseu (marcat de niște cârpe gri aruncate pe parchetul lăcuit). Odată trecuți de poartă, oamenii fac, din instinct, o altă coadă, la automatele de apă și beau cu lăcomie. Holul e mare și frumos luminat. În mijloc, două scaune. Cine e obosit, se poate așeza pe unul din ele. Cei mai mulți o iau la stânga printr-un culoar strâmt. „Uite, faianță! Asta e faianța lui Băsescu! O placă d-asta trebuie să iau și eu acasă, că sunt banii mei aici!”, spune un domn respectabil, cu pălărie albă. Lumea nu-l mai ascultă. Vârtejul de curioși întră în bucătărie. Se deschid sertare, ba o femeie curioasă deschide până și ușa de la cuptorul cu microunde „să vadă cum e înăuntru”. „Ia uite, ce masă de bucătărie mică!”, strigă altcineva. Vârtejul pornește apoi prin alte culoare, săli de baie („asta e marmură din Italia!”, strigă același domn cu pălărie, de undeva din mulțime) și dormitoare (aici, comentariile devin obscene).

Momentul în care poporul cucerește piscina: „E piscina noastră, avem dreptul să facem o baie!”

Se fac poze „la sala de forță”, după care, atrasă de umiditatea sporită și clipocitul discret al apei, mulțimea de curioși ajunge în punctul terminus al călătoriei, pentru a vedea minunăția: piscina. Locul în care o doamnă trece de bariera invizibilă trasată de organizatori, pentru a se îmbăia în apa azurie. Se descalță de sandalele albe cu talpă de plută și pășește -destul de timid – pe treptele de marmură care coboară înspre adâncurile piscinei. „Cum e apa, doamnă?” „Cum să fie, nu e prea bună!”, spune vizitatoarea care cere un prosop pentru a-și șterge picioarele ude până la genunchi. „E piscina noastră, avem dreptul să facem o baie!”, mai spune ea, după care se strecoară cu dexteritate printre însoțitoarele stupefiate de la RAAPPS care, după câteva secunde de uimire, o dau în consemn pe doamnă la jandarmi: „Veniți repede, avem o nebună care a intrat în piscină!”. Femeia e lăsată în pace: jandarmii trebuie să se ocupe acum de următorul grup de curioși care așteaptă răbdători, pe treptele din fața vilei, să înceapă vizita.

Mihnea Lazăr