Apel la 112: ”Bună ziua, Ministerul de Interne e în rahat până la gât! Și o palmă mai sus!”

Apel la 112: ”Bună ziua, Ministerul de Interne e în rahat până la gât! Și o palmă mai sus!”

După tragedia de la Onești, când doi muncitori au fost răpiți de sceleratul cu antecedente penale, care i-a și măcelărit în cele din urmă, după reacția tardivă și impardonabilă a polițiștilor și după ce a ieșit la iveală lipsa de reacție în sprijinul celor din teritoriu a decidenților de la București, ministrul inginer Lucian Bode a ieșit cu o declarație administrată pe post de calmant pentru populație: ”… Am dispus declanșarea la nivelul tuturor structurilor Poliției Române a unui proces de reanalizare a petițiilor și sesizărilor fără caracter penal din ultimele 24 de luni, pentru a identifica situațiile în care petenții amenință cu săvârșirea actelor de violență”.

Adică dacă au mai existat personaje care au adus la cunoștința poliției că își vor face dreptate singuri dacă autoritățile nu intervin în cazul semnalat. Ați văzut cumva rezultatele acelui raport? Eu nu. Eu m-am obișnuit cu ieșirile domnului ministru, în care se va face, se va drege și când colo mai vine un eveniment urât și e uitat cel dinainte, mai schimbă pe unii și alții prin teritoriu, dar de vârf nu se atinge, iar de demisia lui personală, de onoare, nici vorbă să-i treacă prin gând!

Acum, după tragedia de pe Bulevardul Laminorului, Bode a dispus ca Poliția Română să facă verificări la toate inspectoratele din țară. Mai că pic pe spate! Credeți că o să se lase cu vreo măsură concretă care să schimbe dinamica intrării în vrie a Ministerului de Interne în ansamblul lui? Tare m-aș mira!  Bla-bla-uri inutile, de adormit vigilența populației la televizor.

Domnul ministru Bode dă bine pe sticlă când iese, tardiv, dar plin de țănțoșeală, să arate că el le știe pe toate în instituție, de sus în jos și de la stânga la dreapta, și că deține și cheia succesului. Adică a unei reforme în șapte trepte, pe care niciunul dintre miniștrii de Interne ai ultimilor 32 de ani nu a realizat-o. Au mai fost și alții care au crezut că vin să aducă disciplină și profesionalism în MAI și au sfârșit prin a face, inconștient, jocul ”dinozaurilor” din sistem.

Peștele, știm toți, se împute de la cap. Or, în poliție am văzut ce s-a întâmplat în ultimii 15 ani. Se curăță de la coadă. Vârfurile stau neclintite, parfumate și gelate, ca să nu le clintească vântul schimbării niciun fir de păr.

În MAI, s-a creat o piramidă internă bazată pe pile, cunoștințe, relații și spăgi prin care au ajuns în această structură tot felul de frecangiști, care au mai și promovat ca Făt-Frumos într-un an cât alții în 20. Dacă mă uit la cine e mâna dreaptă a ministrului, iau imediat o lămâie ca să îmi treacă greața. La câte bube are în cap directorul de cabinet Florin Mihăilă (despre care presa a scris în repetate rânduri că este protectorul plagiatorilor din Academia de Poliție și la viața lui se știe că nu a condus decât musafiri la lift), făcut proaspăt chestor doar pentru că e proptit în biroul ministrului Bode de dragul anilor de școală de la Zalău, la ce promovări s-au făcut în ultima vreme în sistem, de a ajuns un lucrător care n-a condus nimic până acuma să fie șef în locul lui Ciocan la Unitatea de Politici Publice a MAI, dacă privim cum distinse domnișoare care s-au ocupat doar de Financiar au ajuns adjuncți de Poliție și chestori, bineînțeles, de parcă s-ar fi bătut cu cifrele pe câmpul de la Oituz – și lista poate continua -, nu înțeleg ce reformă va face și ce vrea să schimbe domnul Bode. Drumul spre Iad e pavat întotdeauna și cu bune intenții, dar și cu demagogie de Obor!   

Regret enorm (…) Dincolo de funcția ministerială, sunt tatăl unei fetițe de vârstă apropiată cu Raisa. Iar sentimentul pe care îl simt este unul cutremurător!”, a spus ministrul Bode, după un weekend liniștit, timp în care Raisa a și fost înmormântată. Regretele eterne sunt ca florile de pe mormânt, nu mai folosesc nimănui.

Ceea ce ar folosi pe viitor, ca să nu mai existe astfel de evenimente tragice pe care le numărăm din ce în ce mai des, este altceva:

  • profesionalizarea celor rămași în sistem, după ce mulți dintre profesioniști au plecat sau s-au pensionat (unii – mulți de altfel – din scârba acumulată de-a lungul timpul, văzând și nemaisuportând mizeriile din sistem, unele simțite pe propria lor piele!);
  • eliminarea acestei metode de ocupare a posturilor din sursă externă, fără ca acești noi veniți să fie instruiți cel puțin un an, nu două-trei luni, la școlile de agenți;
  • schimbarea metodei de testare psihologică, care e mai mult o bătaie de joc;
  • eliminarea obișnuinței de a da stele pe bandă rulantă și a face chestori persoane care nu au avut merite deosebite, care habar nu au ce înseamnă munca operativă, care au zăcut prin instituție ani în șir, asigurându-și poziții-cheie lingând clanțele și dosul unor generali care, deși nu mai sunt în sistem, mai fac și acuma jocuri din umbră;
  • reformarea DIPI, care ar fi trebuit să cunoască tot ce mișcă în teren înainte de a se întâmpla o tragedie (vezi cazul Bolintin Vale, sau Caracal, sau Onești, sau Arad), instituție unde raportările nu mai vin de la surse credibile, ci din presă sau de la surse interne din structurile de control ale IGPR sau din minister, adică își iau și își dau de la unii la alții plasa cu informații pe principiul fă-te că muncești!”;
  • stârpirea corupților din sistem, chiar dacă printre ei se află granguri cu vechime, indiferent unde s-ar afla ei ierarhic, la posturi de poliție, la județene, la DCCO sau mai sus, mult mai sus…;
  • reformarea Academiei de Poliție și a școlilor de agenți, pentru că ceea ce au ajuns ele acuma sunt niște instituții din care ies doar niște caricaturi pensate de oameni în uniformă și prea puțini profesioniști.

Acestea ar fi doar câteva dintre necesitățile de maximă urgență care ar trebui să ocupe timpul ministrului și echipei lui de sfătuitori din interiorul și dinafara instituției. Nu cred, însă, că se va face mare lucru nici peste un an, nici peste doi, pentru că Ministerul de Interne s-a ciuruit singur de-a lungul anilor și politicienilor puțin le-a păsat de siguranța cetățeanului, prioritară fiind siguranța lor și bunăstarea familiilor lor.

Vremea vine, vremea trece, ne-mbătăm cu apă rece! Siguranța și încrederea în poliție s-a pierdut, pas cu pas, în toți acești ani în care clanurile și-au luat avânt și infractorii au dat cu poliția de pământ! Și asta din cauza managementului. De la vârf la bază, nu invers. Păcat de polițiștii care își fac în fiecare zi datoria, care nu au jurat strâmb atunci când au îmbrăcat uniforma și care se chinuie, în fiecare zi, să fie sprijin pentru cetățean.

PS: Apropos de 112… am citit și recitit înregistrarea conversației agentului care a ucis-o din culpă pe Raisa și a rănit-o grav pe colega ei. Șase dispeceri? Ce e porcăria asta? În alte țări, când dai telefon la apelul de urgență, un singur operator preia totul, anunță imediat să fie trimisă și poliția, și salvarea în același timp. Nu te pasează de la unul la altul, de la pompier, la salvare, de la salvare la politie… IGSU e parte din MAI (adică SMURD-ul), la fel și dispeceratele poliției sunt ale Poliției, nu ale lui Rafila sau ale altcuiva. De câte ori trebuie să repeți unde te afli, ce adresă, cum te cheamă, să reiei aceleași informații pentru mai mulți dispeceri, care mai și întreabă de două ori același lucru, pentru că nu au înțeles? E timpul să se facă musai și aici îmbunătățiri, iar acest sistem cred că trebuie să țină direct de MAI și nu de STS. De ce trebuie să se intermedieze legăturile prin STS?

În final, am și eu un apel de urgență la 112. Fără intermediari: ”Bună ziua, Ministerul de Interne este în rahat până la gât! Faceți repede ceva până nu se îneacă!”

Adina Anghelescu-Stancu
Cunoscut jurnalist de investigatii, generatia presei anilor '90, prin condeiul căreia au trecut toate marile scandaluri ale ultimilor 30 de ani. Licențiat în Drept, specializat în nișa subiectelor din sfera justiției, cofondator al site- ului luju.ro, citeste mai mult