Cifrele pandemiei la nivel global – evoluțiile din afara României

Publicat: 12 04. 2021, 11:54

Valorile de mai jos sunt valide pentru data de 11 aprilie.

1. În ceea ce privește decesele/milion locuitori, Europa de Est se află într-o situație relativ gravă. Scoțând din calcul entitățile liliputane, precum San Marino sau Gibraltar, ajungem la următoarea observație: de la începutul pandemiei și până acum, dintre toate țările de pe glob cele mai multe decese raportate la totalul populației s-au înregistrat în Republica Cehă, Ungaria, Bosnia, Muntenegru și Bulgaria. De asemenea în primele zece locuri în acest clasament nefericit se află Macedonia de Nord, Slovenia și Slovacia. În primele 20 găsim Polonia și Croația, un pic în spatele lor fiind Republica Moldova și România.

Valul inițial de decese din nordul Italiei? Numerele consistente din Statele Unite? Tragedia din Belgia? Toate aceste lucruri au fost suprascrise de situația din Est. Încet și fără dramatisme, estul Europei a „recuperat” teren și a lăsat în urmă țări asupra cărora impactul pandemiei a fost indubitabil.

În Est a avut loc probabil o juxtapunere nefericită între o populație îmbătrânită, sisteme medicale prost manageriate, modele sociale de comportament bazate pe un contact strâns, măsuri restrictive impuse de autorități lipsite de credibilitate din motive istorice și strategii neinspirate de vaccinare.

2. Țările latine, în special din America de Sud dar nu numai, suferă în mod consistent. Italia, Portugalia, Brazilia, Peru, Spania, Mexic, Franța și Panama sunt în topul nedorit al deceselor/milion locuitori.

România, aflată la intersecția celor doi vectori, adică atât țară estică cât și latină, este aparent într-o situație bună. Numărul real al deceselor provocate de COVID în 2020 va putea fi însă măsurat abia peste un an, pe baza datelor INS. Ca să înțelegem ce înseamnă asta: în ultimul deceniu numărul deceselor fluctua între 250 de mii și 260 de mii. În 2020 au fost înregistrate 297 de mii, o creștere de 37-47 de mii față de un an normal. Pare logic ca această diferență să fie reprezentată de decesele datorate COVID. Dar în aprilie 2021, deci incluzând și primele trei luni ale acestui an, România are în mod oficial doar 25 de mii de decese provocate direct de COVID. Implicit, cele 25 de mii de decese „oficiale” reprezintă doar o parte – poate jumătate, poate și mai puțin – din impactul real al COVID: cazuri neraportate și bolnavi al căror tratament, datorită atenției acordate COVID, nu a fost satisfăcător.

Să însemne acest lucru că, peste jumătate de an sau mai mult, România va fi pe un loc „fruntaș” în clasamentul țărilor afectate de COVID? Doar într-o oarecare măsură. Precum în ruralul românesc vârstnici mor de COVID fără ca familia să bănuiască ce s-a întâmplat („avea 85 de ani, maică, așa a fost să fie, a luat-o Dumnezeu”), în special în județele unde testele sunt puțin numeroase, la fel se întâmplă și în țările balcanice.

3. Pe măsură ce țările Uniunii Europene precum și Statele Unite se vaccinează într-un ritm alert, COVID capătă aspecte frenetice în țările în curs de dezvoltare. Pare incredibil ca Brazilia (353 de mii de decese în acest moment) să ajungă la final să aibă mai multe decese din cauza COVID decât SUA (575 de mii de decese în acest moment). Dar în SUA numărul deceselor e în scădere (duminică: 276) în timp ce Brazilia a ajuns să înregistreze duminică 1824 de decese, adică un sfert din numărul total al deceselor la nivel global. În absența reorientării unui număr major de vaccinuri către Brazilia dar și Mexic, India, Columbia, Iran etc virusul va continua să producă numeroase victime mult după ce țările cu acces rapid la vaccin vor reduce numărul cazurilor și deceselor în mod drastic.

4. O problemă globală nu poate fi tratată cu mijloace locale sau naționale. Apariția variantelor braziliană și sud-africană ale virusului reprezintă avertismente grave. Europa și SUA se pot vaccina în totalitate sau practic în totalitate – atâta timp cât COVID are un teren pe care să se desfășoare în restul planetei, asistăm de fapt la un joc riscant. Nimic nu împiedică apariția unei variante peruviene sau mexicane în fața căreia unele sau toate din vaccinurile actuale să fie neputincioase. Imboldul de a vaccina populația proprie este natural și în bună măsură logic, dar trebuie să conștientizăm că este un pariu – pariul că nu va apărea în țările fără acces la vaccin un COVID-21 sau COVID-22 care să întoarcă din nou totul cu susul în jos.