Crin Antonescu, îngrijitorul de rechini

Tocmai aflasem, citind o exclusivitate, pe BN24, că „liberalii din vechea gardă, nemulțumiți de fuziunea PNL cu pedeliștii lui Blaga, precum și de leadership-ul Alinei Gorghiu, vor lansa, duminică, la un hotel din București, un ONG-platformă pentru construirea unei mase critice în partid, în perspectiva Congresului din 2017”.

ONG-ul, botezat Asociația „Clubul Liberal Ion C. Brătianu 1875″, a tentat imediat câțiva parlamentari liberali, printre care deputatul Radu Zlati, unul dintre vechii prieteni ai lui Crin Antonescu.

Președintele provizoriu al Asociației, fostul deputat PNL, George Șerban, susține totuși că „ONG-ul nu e o structură gândită, neapărat, pentru Crin Antonescu”, deși, cu toții, vechi apropiați ai fostului lider, și l-ar dori aproape. Se spune că Antonescu, invitat la lansare, n-ar fi respins ideea.

Mai mult, ca o reacție imediată vizavi de cântecul de sirenă al fostului deputat Șerban, Alina Gorghiu a declarat, pe undeva pe la Ploiești, că ea însăși și-ar dori o prezență cât mai activă a lui Crin Antonescu în prim-planul politicii românești.

„I-am spus-o și personal, o spun și public, mi-aș dori o prezență cât mai activă din partea domnului Crin Antonescu în politica românească. Este un personaj al cărui loc nu va putea fi luat niciodată de nimeni”, a spus coliderul PNL.

Ei bine, vă imaginați ce „drag” de politică și politicieni m-a cuprins, din nou, citind aceste osanale înălțate „magistralului” Crin, abia revenit, fiind eu, de la o întâlnire cu omul care le-a pus cu botul pe labe, în justiție, după 10 ani de procese, pe niște hiene hrănite chiar de ministrul Antonescu.

Vorbesc aici despre antrenorul federal, Liviu Doară, reprezentantul Yachting Club Sportul Studențesc. Acest român curajos – o, rara avis! -, spre deosebire de mulți dintre colegii săi – șefi ai altor cluburi cu baze sportive ridicate, înainte de război, în perimetrul celor șapte hectare ale Parcului Herăstrău, înstrăinate ilegal și cu nonșalanță, în 1999, de ministrul, în exercițiu pe atunci, Crin Antonescu, de la spațiul public și sportiv -, a avut „îndrăzneala” să se ia de gât cu „creaturile de business”, construite în laboratoarele clasei politice românești ale vremii.

Războiul lui Doară cu struțocămila hămesită a clasei „politico-financiare” românești a început în 2002, când a fost somat să părăsească baza sportivă de pe malul lacului, pe motiv că șapte hectare din Parcul Herăstrău, fost Carol I, monument istoric și cultural, au fost vândute de BTT, firmelor Domino 94 Impex și SC NIK IMPEX SRL, controlate, potrivit informațiilor apărute în presă, de oamenii lui Finiș, Petrache și Bittner.

În 2006, Doară și cele două avocate ale sale – Dejeu și Mândruță – au cerut în instanță civilă anularea „Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra celor șapte hectare din Parcul Herăstrău”, emis – ilegal – de către Ministerul Tineretului și Sportului – condus la acea vreme de Crin Antonescu, „politicianul de neînlocuit” – în favoarea BTT, precum și a „Contractului de vânzare-cumpărare” prin care această instituție înstrăina suprafață în discuție societăților comerciale susmenționate.

În 2009, Primăria Capitalei a devenit parte în proces, în calitate de intervenient accesoriu.

Zilele trecute, după 16 ani de la inițierea malversațiunii, instanța a decis, definitiv și irevocabil, ca suprafața în litigiu să rămână parte a parcului, în administrarea primăriei. Bazele sportive tradiționale din acest perimetru, amenințate cu distrugerea – cele care n-au fost, încă, distruse de cei în cauză -, își vor putea relua activitatea.

Dincolo de această mare porcărie, desființată de justiția chemată să facă dreptate de niște oameni exemplari, rămân amenințările cu moartea primite, tot mai des, de Liviu Doară, de la „rechinii lui Crin”.

Halal afaceriști, halal politică!