Guvernul face pomana prostului
Șarada accizei suplimentare de 7 eurocenți pe carburant a ajuns la sfârșit: de câteva zile, guvernanții recunosc în cel mai deschis mod că banii strânși prin scumpirea carburanților NU se vor duce în drumuri și autostrăzi, ci, ca să o citez pe doamna ministru al Finanțelor, în pensii, sănătate, educație și celelalte cheltuieli de la buget. Drumurile nici măcar n-au mai fost amintite de domnia sa, deși, dacă nu aveți memoria mai scurtă decât o zi de salariu, acestea au fost invocate ca fiind motivul principal al instituirii noii taxe. Ba, încă domnul Dan Șova ne spunea că ar vrea să se facă doar autostrăzi, nu și drumuri naționale din ea… de parcă n-ar fi știut încă de la început că nici nu se pune problema ca banii astfel obținuți să fie orientați spre autostrăzi. Sau drumuri naționale.
Așadar, banii cerșiți pentru autostrăzi se vor duce în destinațiile obișnuite. Cum era replica aia celebră? „Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană. Fii profesionist, ce dracu!”
Evident, oamenii de bună credință au căzut de fraieri, cu toate analizele savante cu privire la programul Guvernului privitor la autostrăzi – program care, dacă vă amintiți, se baza tocmai pe instituirea acestei taxe suplimentare. Autostrăzile acelea mutate din pix pe hărți ale României cu reședințe de județ inventate au avut exact efectul scontat: ne-au spus o poveste, noi am luat ca de la sine înțeles că noua taxă oricum se va institui, și am încercat din răsputeri să îi arătăm Guvernului că banii trebuie cheltuiți pe anumite direcții prioritare, nu pe tot felul de autostrăzi inventate. Am intrat practic în povestea Guvernului, o invenție pură, de altfel, iar ei ne-au luat banii.
Recunosc personal, am fost un prost. Prost, pentru că am acceptat mental de la început instituirea acestei accize suplimentare, care putea bine-mersi să nu existe, iar fiecare dintre noi să nu dea 1000 de euro în plus din buzunar în următorii 5 ani. Prost, pentru că mi-am închipuit că un feedback al societății civile îi va îndemna pe guvernanți să se ocupe de prioritățile reale ale României – investițiile coerente în infrastructură fiind fix în capul listei. Prost, pentru că am crezut că măcar o mare parte din acești bani va fi orientată spre drumurile folosite exact de cei care vor plăti pentru a putea merge pe ele.
Iată că acum cărțile sunt date pe față: nici vorbă să se ducă spre drumuri. Nici vorbă de autostrăzi. Ci e vorbă de mită electorală destinată exact celor care votează în țara asta: pensionarii și asistații social, funcționarii și birocrații de toate mărimile (tocmai s-au mărit salariile aleșilor locali, dacă nu știați). Bun așa, măcar ei să fie fericiți. În definitiv, mulți dintre ei nici măcar nu circulă cu mașina personală – fie și din simplul motiv că nu își permit una, sau că au una de serviciu.
În rest, noi să fim sănătoși. Noi și drumurile noastre rupte, noi și autostrăzile noastre lipsă.
De la 1 aprilie, de fiecare dată când bagi carburant, amintește-ți că faci asta și pentru bunicii tăi, pentru șomeri, pentru cei care nu pot să muncească, dar și pentru cei care nu vor să muncească, pentru țăranii adunați la „magazinul mixt” la una mică, pentru toți funcționarii mici și mari care te vor privi cu dispreț suveran în timp ce îți vor lua banii, pentru evazioniștii mari și mici, pentru marile companii scutite de datorii, precum și pentru guvernanții care te mint fără să clipească, indiferent de culoarea lor politică.
Hai, plătește, se vede că ai de unde. Ei rămân la fel de mulți și de nesimțiți, iar noi la fel de proști.
Și nu uita să le dai votul tău prețios, că se apropie alegerile.
Îl merită.