„Papă Francisc, următoarea bombă va exploda în sutana ta!”

La una dintre bisericile vandalizate azi, anarhiștii (încă neidentificați) au lăsat și un mesaj: „Papă Francisc, următoarea bombă va exploda în sutana ta!”.

Vizita în Chile va începe în seara de 15 ianuarie și, până pe 18, va cuprinde, în afara Capitalei, încă două orașe – Temuco și Iquique. (Următoarele trei zile, 18-21 ianuarie sunt rezervate Peru-ului: Lima, Puerto Maldonado și Trujillo).
 
În obișnuitul mesaj video, trimis credincioșilor chilieni și peruani cu câteva zile înaintea acestei călătorii apostolice, Papa argentinian declarase: „Vreau să experiez împreună cu voi pacea atât de necesară, care vine de la Dumnezeu (…). Vin la voi ca pelerin al bucuriei Evangheliei, ca să împărțim cu toții pacea lui Dumnezeu și să vă întăresc în speranță (…). Vreau să mă întâlnesc cu voi, să mă uit în ochii voștri, să văd chipurile voastre și, cu toții, să experimentăm apropierea lui Dumnezeu, blândețea și milostivirea Sa care ne îmbrățișează și ne mângâie”.

Deși nu pare a debuta sub auspicii irenice, vizita Papei Francisc în Chile va fi mult mai tihnită decât a fost ultima vizită a unui Suveran Pontif, a Papei Ioan Paul al II-lea, în urmă cu treizeci de ani.

Ioan Paul al II-lea ajunsese în Santiago pe 1 aprilie 1987, în antepenultimul an al dictaturii președintelui Pinochet. Nu toată media a privit atunci cu ochi buni această vizită, unii considerând-o, complet absurd, ca pe o legitimare a regimului, deși Papa (care se întălnise și cu reprezentanții Opoziției) își anunțase subliniat temele: drepturile omului (unul dintre laitmotivele pontificatului) și reconcilierea străzii. Dovada cea mai bună a faptului că statului polițienesc nu și-a dorit prezența Sanctității Sale, e înscenarea de la Liturghia săvârșită în parcul Bernardo O”Higgins din Capitală, unde grupuri de zurbagii ai Puterii s-au agitat, au incendiat cauciucuri, până când, într-un târziu, foarte târziu, pe la jumătatea slujbei, a apărut și poliția, cu bastoane, tunuri de apă, gaze lacrimogene, stârnind în mulțime o panică de nedescris. Sute de oameni au fost răniți, nici unul dintre instigatori n-a fost arestat.

Pe 2 aprilie, Papa se întâlnise cu Pinochet în palatul prezidențial. Nunțiu (ambasador) era monseniorul Angelo Sodano, viitorul Secretar de Stat al Vaticanului. Între dictator și Papă a avut loc o convorbire tensionată. Sodano relatează că Pinochet ar fi întrebat: „De ce vorbește Biserica tot timpul despre democrație? Orice metodă de guvernare este la fel de bună precum celelalte”. Ioan Paul al II-lea i-a dat un răspuns, la care, așa cum a susținut, Pinochet s-a gândit multă vreme: „Oamenii au dreptul la libertățile lor, chiar dacă fac greșeli când și le exercită”.

Strada îl va iubi pe Francisc, acest „Papă al periferiilor”, care înaintea sosirii a transmis: „Nu vrem să rămânem înșurubați în realitățile lumii acesteia. Privirea noastră pătrunde mai departe, ochii noștri sunt așezați în milostivirea Sa,  care Se îngrijește de amărăciunile noastre. Numai El ne dă imboldul de a ne ridica și a merge mai departe. Suntem frați și ieșim în întâmpinarea celorlalți, întărindu-ne în aceeași credință și aceeași nădejde. Pun în mâinile Sfintei Fecioare, Maica Americii, călătoria aceasta  apostolică și toate năzuințele pe care le purtăm în inima noastră, ca ea, ca o mamă bună, să le primească și să ne învețe drumul către Fiul său!”…