Papa: șarpele, primul autor de fake news
Despre fake news a vorbit și Papa Francisc în mesajul prilejuit de Ziua Comunicațiilor:
„În opera lui Dumnezeu, comunicarea omenească e un mod fundamental de a trăi comuniunea. Omul, chipul și asemănarea Creatorului, e capabil să exprime și să împărtășească ce este adevărat, bun, frumos. E capabil să povestească propria sa experiență și lumea și să construiască astfel rememorarea și înțelegerea evenimentelor. Însă dacă omul își urmează propriul egoism trufaș, se poate folosi greșit de facultatea de a comunica, așa cum arată încă de la început episoadele biblice despre Cain și Abel și despre turnul Babel. Alterarea adevărului este simptomul tipic al acestei distorsiuni, atât în plan individual, cât și în plan colectiv. Dimpotrivă, în fidelitate față de logica lui Dumnezeu, comunicarea devine spațiul exprimării propriei reponsabilități în căutarea adevărului și construirea binelui. Într-un context de comunicare accelerată și în cadrul unui sistem digital, astăzi suntem martori ai fenomenului știrilor false, așa-numitele fake news (…).
Fake news (…) se referă în general la dezinformarea diseminată online sau în media tradiționale. Cu această expresie ne referim, așadar, la informații nefondate, construite pe date inexistente sau deformate și care au ca țintă inducerea în eroare sau chiar manipularea cititorului. Răspândirea acestora poate răspunde unor obiective voite, poate influența alegerile politice și poate să favorizeze profituri economice. Eficiența fake news se datorează, în primul rând, naturii lor mimetice, capacității de a părea plauzibile. În al doilea rând, aceste știri – false dar verosimile – sunt înșelătoare, în sensul că sunt apte să capteze atenția receptorilor, bazându-se pe stereotipuri și prejudecăți încuibate în cadrul unui țesut social, exploatând emoții immediate și ușor de provocat – neliniștea, disprețul, furia și frustrarea. Răspândirea lor poate să se întemeieze pe o folosire manipulatoare a rețelelor sociale logicilor care le garantează funcționarea. În felul acesta, conținuturile, deși lipsite de fundament, câștigă o vizibilitate pe care chiar și dezmințirile autoritare cu greu reușesc să îi diminueze daunele (…).
Drama dezinformării este discreditarea celuilalt, reprezentarea a lui ca dușman, până la demonizarea care poate alimenta conflicte (…).
Identificarea și prevenirea mecanismelor dezinformării presupun un discernământ profund și atent. De fapt, este de demascat ceea ce s-ar putea defini ca
Prin urmare, cum să ne apărăm? Cel mai radical antidot pentru virusul falsității este să ne lăsăm purificați de adevăr. În viziunea creștină adevărul nu este numai o realitate conceptuală, care se referă la judecarea lucrurilor, definindu-le ca adevărate sau false. Adevărul nu înseamnă doar a aduce la lumină lucruri întunecate, , precum ne-ar face să credem vechiul cuvânt elin care îl desemnează – aletheia (de la a-lethes,
Antidotul cel mai bun împotriva falsurilor nu sunt strategiile, ci persoanele, persoane care, libere de patos, sunt gata să asculte și, trudind sincer la dialog, lasă se se nască adevărul. Persoane care, atrase de bine, se responsabilizează în ce privește folosirea limbajului. Dacă drumul de ieșire din răspândirea dezinformării este responsabilitatea, iar deosebit de implicat este cel care prin funcție este ținut să fie responsabil în a informa, adică jurnalistul, păzitor al știrilor. El, în lumea contemporană, nu desfășoară numai o meserie, ci o adevărată misiune”.