PDL minte prin omisiune
PDL minte prin omisiune atunci când spune că judecătorii Curții Constituționale au infirmat astăzi textul ordonanței guvernului Ponta prin care președintele suspendat poate fi demis cu votul a jumătate plus unu din numărul românilor care participă la referendum.
Ca lucrurile să fie foarte clare ar merita o analiză a celor două acte normative în discuție în aceste zile. Primul ar fi modificarea legii referendumului, inițiată în parlament, asupra căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat astăzi. Potrivit textului supus analizei magistraților, se propune modificarea articolului 10 din actul normativ în sensul în care „demiterea Președintelui României este aprobată dacă, în urma desfășurării referendumului, propunerea a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate”.
Curtea Constituțională a decis că aceasta este constituțională în măsura în care la referendum participă jumătate plus unu din numărul total al alegătorilor înscriși în listele electorale permanente. Decizia Curții este corectă atâta vreme cât articolul 5, alineatul 2, din lege spune clar că referendumul este valid dacă la el participă majoritatea românilor înscriși pe listele electorale. Cele două articole sunt corelate, iar magistrații nu au făcut decât să clarifice acest lucru.
Contestatarii deciziei de astăzi a Curții Constituționale invocă o decizie din 2007 a aceluiași for, când judecătorii susțineau că este la latitudinea legiuitorului, în acest caz Parlamentul, să stabilească o majoritate relativă pentru demiterea președintelui. Diferența de remarcat este că la vremea respectivă textul suspus controlului constituțional conținea sintagma, decisivă în acest caz, „prin derogare de la prevederile articolului 5, alineatul 2”.
Practic, fără să vrea, parlamentarii USL care au inițiat acum modificarea legii referendumului îi dădeau o mână de ajutor lui Traian Băsescu.
Probabil aceasta este și rațiunea pentru care, în ultimul moment, guvernul Ponta a decis prin ordonanță modificarea actului normativ, iar acesta este al doilea aspect care trebuie analizat. Textul plecat de la Palatul Victoria prevede că „prin derogare de la articolul 5, alineatul 2, demiterea președintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate ale cetățenilor care au participat la referendum”.
Dincolo de procedura la care a apelat guvernul USL, respectiv ordonanța de urgență, textul propus este în deplină concordanță cu decizia, din 2007, a Curții Constituționale care a decis, pronunțându-se pe un text identic, că o asemenea prevedere este conformă legii fundamentale.
Când PDL cere guvernului să pună de acord ordonanța cu decizia magistraților, fie ignoră intenționat, în calculul politic, că este vorba de prevederi diferite, fie pur și simplu habar nu are. Cel mai probabil, prima variantă este cea corectă, nu de alta dar în 2009 guvernul Boc a emis o ordonanță de modificare a aceleiași legi astfel încât președintele Traian Băsescu să nu aibă nicio problemă în convocarea unui referendum pentru trecerea la parlament unicameral cu 300 de membri odată cu alegerile parlamentare. Atunci a înțeles bine decizia Curții care vorbea de nevoia unui aviz consultativ al senatorilor și deputaților și a introdus în ordonanță un termen de 30 de zile în care parlamentarii să se pronunțe.