Singurul român adevărat din Parlament, Kelemen Hunor. Câteva observații despre o stare de fapt
Doamna Dăncilă, pentru a convinge că va guverna cu „mândrie și respect”. Domnul Dragnea, pentru a apăra suveranitatea – ca o observație, n-a zis cine se pregătește să ne atace. Doamna Turcan, pentru a-și arăta scârba față de PSD, iar domnul Barna, ca să arate că îi bate la metafore pe toți la un loc.
Un adevărat delir patriotard, susținut cu aplauze și tropăieli.
Dacă m-aș opri cu enumerarea vorbitorilor aici, nimic nou despre debilitatea clasei politice românești în 2018, anul centenar care ne-a prins cu cei mai slabi reprezentanți în Parlament, după Revoluție încoace.
Ar fi nedrept să nu remarc însă, chiar și cu întârziere, că tribuna Parlamentului nu a fost doar una a vorbelor goale.
„În anul 2016, în România numărul persoanelor aflate în risc de sărăcie și excluziune socială a fost de 7.694.000 de persoane”. La această cifră se mai adaugă încă peste aproape 1 milion de persoane aflate în sărăcie extremă. Dintre statele Uniunii Europene, România are cel mai mare procent de copii expuși riscului sărăciei, iar acest procent este în creștere, 49,2 la sută, aproape dublul mediei Uniunii Europene. Situația nu s-a schimbat în bine nici în anul 2017. Ce răspuns vor da Guvernul – pe de o parte, și clasa politică, pe de altă parte – la această provocare uriașă, este mult mai important decât toată dezbaterea sterilă despre fel de fel de teme, aparent de actualitate, dar care nu fac altceva decât să sublinieze încă odată în plus dimensiunea luptei acerbe pentru putere”
„Bucureștiul este singura capitală din Uniunea Europeană care nu este legată prin autostradă de nici o altă capitală europeană, nemaivorbind de faptul că am intrat în 2018 și regiunile istorice din țară nu au conexiuni rutiere de nivel de autostradă”
„Dacă aruncăm doar o privire la sistemul sanitar, constatăm că 16.000 de medici lucrează în străinătate”„În România înregistrarea unei firme durează în cel mai bun caz 2 săptămâni, în timp ce, să vă dau un exemplu – în Estonia – un stat care, la fel ca noi, a luat startul după 1989, această formalitate uzuală durează doar 18 minute. Nu zile, nu ore, minute!”
„Lipsa forței de muncă, din cauza plecărilor masive din țară, a deselor reforme din sistemul educațional, este mai acută ca niciodată. Dacă trendurile din ultimii 28 de ani vor continua, peste alți 28 de ani România va avea o populație cu mult sub 17 milioane de locuitori și în jur de 4 milioane de persoane active”
„
Concluzia este una singură: o lipsă totală de viziune, lipsa acută a unui proiect de țară. Ne îndreptăm spre o situație atât de tragică, încât orice altă discuție între cei care acum un an și un pic au câștigat alegerile parlamentare și cei care sunt în opoziție, este o pierdere de timp și este absolut irelevant dacă până în 2020 mai votăm 3, 4, 5 guverne, sau dacă opoziția va fi sau nu va fi în stare să lanseze un proiect credibil pentru o altă majoritate sau se va limita doar la utopia alegerilor anticipate și la solicitarea unui premier non-PSD, fără să fie în stare să facă o propunere viabilă, agreată de toate partidele aflate în opoziție. Sunt chestiuni irelevante”Ca o ironie, nu Viorica Dăncilă, Liviu Dragnea, Raluca Turcan sau Dan Barna au rostit aceste fragmente despre România pe care românii o trăiesc în fiecare zi, ci Kelemen Hunor, președintele UDMR.
O analiză și o concluzie lucidă, într-un început de an Centenar, marcat de un deviaționism identitar, în care clasa politică face eforturi disperate de a se legitima, printr-un discurs patriotard agresiv, pe fondul unei lipse profunde de încredere, mai mare ca niciodată. De fapt, fiecare încearcă să ascundă ceva. PSD – rapacitatea care pe zi ce trece alimentează tendințele dictatoriale; PNL – metastaza generalizată a unui corp politic chemat să vină cu alternativa; USR – diletantismul adolescentin în a face politică. Nimic nu poate fi mai periculos însă pentru societate decât o asemenea afișare indecentă a patriotismului. Or, într-un astfel de context, Kelemen Hunor a arătat că poate fi mai patriot decât toți ceilalți sus-menționați la un loc.
Spre reflecție, câteva rânduri din Eminescu, de care, pe 15 ianuarie, în afară de ambasadorul Marii Britanii, mai nimeni nu și-a adus aminte în tot vacarmul: „oricari ar fi formele în cari se îmbrăca viața publică și orice numiri s-ar da acelor forme, substratul lor organic este același ca și în trecut. A-l boteza din nou pe un om nu va să zică a-l schimba; a pune numele de regim democratic unei oligarhii vechi nu va să zică a schimba starea de lucruri”