Tudorel, îngerul căzut

Redactor:
Marian Sultănoiu
Tudorel, îngerul căzut
Poporul dormea ne-ntors, când guvernul lucra pentru el. Peste noapte, au apărut două ordonanțe: 114 și 7. Ambele cu probleme. Marian Sultănoiu comentează cum a fost folosit Tudorel Toader de coaliția guvernamentală

Dacă vrem cu tot dinadinsul să fim corecți, trebuie să recunoaștem că poporul dormea ne-ntors, când guvernul ne-a lucrat/a lucrat pentru noi.

Peste noapte, au apărut, ca ciupercile de plop, pe salcâm, cele două ordonanțe imperios necesare bunului mers al societății înainte.

Ca să recapitulăm:

OUG nr. 114, ticluită de un grup de specialiști conduși de consilierul prim-ministrului Dăncilă, Darius Vâlcov și de ministrul de Finanțe, Orlando Teodorovici, „Privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene”, mai popular, „Ordonanța care instituie taxa pe lăcomie”, a zăpăcit sectorul bancar, sectorul energetic, sistemul de pensii – în sfârșit, Pilonul II este în pragul colapsului prin retragerea anunțată a administratorilor fondului – a scumpit carburanții, energia și alimentele, a dat cursul leu-euro la maxim, bursa la minim… În sfârșit, ce să vezi, un haos financiar în creștere;

OUG nr. 7, privind, pe scurt, unele modificări aduse proaspăt adoptatelor Legi ale Justiției, realizare supersonică a artizanului textelor în domeniu, ministrul de resort Tudorel Toader, și ea apărută când îi era societății somnul mai dulce și visele mai colorate, i-a scos pe magistrați pe scările tribunalelor, a coalizat asociațiile profesionale din justiție împotriva prevederilor ordonanței și a autorului acesteia, a mobilizat CSM, parchetele și pe magistrați să ceară, necondiționat, abrogarea ordonanței, în caz contrar amenințând cu închiderea prăvăliilor/parchetelor/instanțelor până când legiuitorii vor reveni asupra normativelor.

Într-un cuvânt, o furtună de declarații politice, mișcări sociale și profesionale, mitinguri de protest, revigorarea societății civile, ajunse, după evenimentele din august trecut, la lehamite și exasperare, cereri de demisie ale celor răspunzători, alegeri anticipate, îndemnuri de ieșire, masivă la vot, anunțuri ale unor companii, bănci, fonduri de investiții că vor pleacă spre casă și că pe viitor, vor fugi de România ca dracu” de tămâie, și câte și mai câte.

Contextul general a produs și câteva surprize de notat, pe lângă readucerea la viață a societății civile și anume: unele companii străine chiar au trecut de faza amenințărilor, plecând, din țară, pe bune (sau sunt pe drum către punctele de frontieră); procurorii și judecătorii – e adevărat, în principal, cei tineri – au ieșit la protest, devenind din spectatori ai mișcărilor de stradă, actori cu drepturi depline; șefii BNR – în special guvernatorul Mugur Isărescu – au ieșit și ei din carapace, au mers în Parlament și s-au bătut parte-n parte cu parlamentarii acuzatori (ba, chiar și-au și impus, în anumite privințe, punctul de vedere).

Surpriza cea mai tare și mai tare din tot circul cu călușei, roata norocului, femeia cu barbă și alte nostimade, a fost suita declarațiilor de la spartul târgului/îngroșarea glumei, care a dovedit, din nou, că fiecare moare singur.

Astfel, Călin Popescu Tăriceanu și Varujan Vosganian cer (aproape vehement) schimbarea OUG 114, Kelemen Hunor cere modificarea unor puncte din ambele ordonanțe, premierul Dăncilă trece peste poziția precară a creatorului Toader, și-i invită pe magistrați la negocieri – e drept, târziu, strategic și aproape disperat.

Iar bomboana cu cacao de pe coliva întregului balamuc este – cum altfel? – tupeul lui Iordache-Altă-Întrebare.

Omul zice: „Dialogul foarte bun pe care l-a inițiat doamna premier Viorica Dăncilă (cu magistrații, pe tema OUG nr. 7) a fost să detensioneze și să ia pulsul. Ca o greșeală o văd eu – conceperea și propunerea ordonanței de către Toader, n.a. – Cred că trebuiau consultări mai ample și mai transparente înainte de adoptare, dar aici este problema la Ministerul Justiției„.

Așa deci! „Noi, ăștilalți, din guvern, alianță, majoritate parlamentară, nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu ne miroase. Habar n-am avut fraților ce e-n capul lui Toader și ce face el acolo, în legea lui. A greșit, firește. Nu așa se face, pe mutește, noapte ca hoții… Huo, huuooo, Toader!! Rușine! Comunistule!”, semnat ALDE, UDMR și alte câteva elemente active din PSD.

O situație, cu adevărat, excepțională, din care se desprinde rolul de crezul sinucigaș politic al lui Tudorel Toader – o persoană judicios folosită – element coordonat de staff-ul PSD, la ședințele căruia a și fost convocat, pe persoană fizică, pentru a înțelege exact-exact ce i se cere și ce trebuie să execute, întocmai și la timp.

Reacția lui Todorel, la final, când negru de umilință, a bâlbâit ceva de un dramatism echivoc, gen „Legile nu-s căzute de la Dumnezeu. PSD are posibilitatea să le schimbe”, a părut, cu adevărat, sinistru de comică, amplificând pe fundal, vocea spartă a lui Iordache: „Hai, vă rog! Altă întrebare! Altă întrebare! Mai sunt și alți miniștri care lucrează. Profesioniști, oameni onești, corecți. Vă rog, altă întrebare!”

 

×
Inchide