Visul de baron al dlui Dragnea

Se vede că ministrul Liviu Dragnea a fost baron județean.  A pus pe proiectul descentralizării administrative, pe care, cu mândrie, l-a moșit, o amprentă nostalgică. A strecurat printre textele de lege, un dor după Teleormanul natal, un oftat adânc după vremurile când îl conducea din scaunul de președinte al consiliului județean și îi plăcea atât de mult, încât făcea nazuri la fotoliul de ministru. În virtutea acestor sentimente, le-a dat aleșilor locali puteri la care nici n-au visat și atribuții, pe care abia le pot duce.

Astfel, primarii de municipii și orașe, împreună cu președinți de CJ urmează să preia în subordine tot ce mișcă, de la cultură la agricultură, de la învățământ la poliție, adică agenții, inspectorate, case de sănătate, spitale, laboratoare, direcții și oficii de muncă, tabere, baze sportive, cinematografe, plaje, porturi, secții de poliție. Șefii tuturor acestor instituții vor fi numiți și demiși de primari sau de președinții de consilii, aceștia depășindu-și, în fine, statutul de baroni. Cum singurul criteriu care funcționează, cu adevărat (vezi numirile de până acum), este cel politic, chiar dacă legea menționează, ici-colo, „concurs”, nici nu încape gândul ce cozi și ce plocoane vor fi după alegerile locale, la ușile aleșilor. Dar descentralizarea are „costurile” ei, iar aceastea nu cuprind marea problemă a banilor necesari pentru a menține puzderia de instituții în activitate. Finanțarea se face de la bugetul de stat, scrie în proiect, cheltuielile cu unele servicii, precum cele medicale și sociale, urmând să fie acoperite în proporție de 70 la sută de la bugetul central și de 30 la sută de la bugetele locale.

În realitate, nimeni nu știe dacă județele își pot suporta noile sarcini financiare, mai ales cele subdezvoltate, în condițiile în care unele domenii, ca Sănătatea de exemplu, sunt cronic subfinanțate și nu se prefigurează vreo schimbare. Fără o nouă Legea a finanțelor publice și o redimensionare a bugetelor locale, fără fundație așadar, proiectul dlui Dragnea e ca o casă ce stă să se prăbușească. De asemenea, nu este deloc limpede ce sens mai au regiunile, dacă descentralizarea se face cu amănuntul. De ce mai e nevoie de opt suprastructuri al căror rol este acela de intermediar pe traseul banilor de la ministere și UE către județele care le compun? Doar domnul Dragnea nu vrea să fie guvernator. Domnia sa vrea să rămână în istorie drept reformatorul administrației – visul tainic  al oricărui baron. Dar liberalii, din motive politice, i se opun. Aceștia nu se grăbesc cu regionalizarea. „Nu avem un punct de vedere comun, sunt păreri diferite la multe capitole și nu am considerat că în această fază este obligatoriu să forțăm ajungerea la o concluzie doar ca să avem una. După părerea noastră, regionalizarea nu se va petrece nici în anul acesta, nici în anul următor”, declară Klaus Iohannis. Liberalii lucrează cu termene scurte. Săptămâna viitoare, ei vor fi amnistiatori, salvatorii celor o mie de aleși locali, prinși în capcana conflictului de interese.