• Publicat:
  • Actualizat:
Știri

ANALIZĂ | Cele 19 puncte devastatoare din motivarea CCR pe protocoale: Cum a făcut SRI justiția în România

ANALIZĂ | Cele 19 puncte devastatoare din motivarea CCR pe protocoale: Cum a făcut SRI justiția în România
Motivarea CCR conține date devastatoare legate de modul în care s-a înfăptuit Justiția prin aplicarea protocoalelor secrete din 2009 și 2016 între SRI și Ministerul Public și cum a ajuns Serviciul să exercite atribuții de cercetare penală în orice domeniu. Urmează 19 dintre cele mai grave abateri.

1.Înalta Curte de Casație și Justiție dar și instanțele de judecată sunt parte a conflictului de natura constituțională

Motivare CCR: Pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pot fi parte a conflictului și/ sau celelalte instanțe judecătorești din moment ce și acestea exercită puterea judecătorească, chiar dacă nu sunt individualizate, în mod expres, în textul Constituției.

2. Mecanismul dezvoltat de protocoale a fost aplicat de toate instanțele judecătorești

Motivare CCR: Curtea reține că autorului sesizării nu i se poate impune să indice în mod exact care dintre aceste componente funcționale sau, după caz, teritoriale, ale serviciului justiției sunt în conflict, întrucât conduita generatoare a acestuia [respectiv încheierea celor două „protocoale de colaborare” între Serviciul Român de Informații și Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în anii 2009 și 2016] vizează, practic, întreaga materie penală și procedural penală. Conduita generatoare, potrivit susținerilor autorului, poate sta la baza obținerii unei sfere foarte largi de mijloace de probă, care acoperă cvasimajoritatea infracțiunilor normate în Codul penal.

3. Ministerul Public a avut o conduită neconstituțională prin cedarea către SRI a unor competențe în desfășurarea urmăririi penale

Motivare CCR: Curtea constată că, în realitate, ceea ce se impută în cauza de față Ministerului Public este o conduită instituțională, care a dus la încheierea a două „protocoale de colaborare” succesive, cu încălcarea atribuțiilor sale constituționale. Se apreciază, astfel, că o asemenea conduită a încălcat, pe de o parte, atribuțiile constituționale ale Parlamentului, iar, pe de altă parte, a generat o practică judiciară contrară art.124 din Constituție. (…) Art.2 din „protocolul de colaborare”menționează expres infracțiunile care formează obiectul de competență al Serviciului Român de Informații [infracțiunile împotriva securității naționale, cele de terorism și infracțiunile ce au corespondent în amenințările la adresa securității naționale], astfel încât sintagma „infracțiuni grave, potrivit legii”, din cuprinsul aceluiași text, în realitate, adaugă la competența legală a Serviciului Român de Informații.

4.Ministerul Public a încălcat atribuțiile constituționale ale Parlamentului

5.Ministerul Public și-a asumat rolul de legiuitor

Motivare CCR: Poblema principală dedusă vizează faptul că Ministerul Public și-a asumat rolul de legiuitor, adăugând la lege, prin conținutul „protocoalelor de colaborare”. (…) Astfel, atât în raport cu Parlamentul, cât și în raport cu Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești, conflictul are natură constituțională, susținându-se și imputându-se Ministerului Public faptul că s-a subrogat legiuitorului și a emis un act legislativ simulat, ceea ce a dus la situația în care justiția să fie înfăptuită pe baza unui asemenea act.

6.Ministerul Public a generat o practică judiciară contrară art 124 Costituție care prevede că Justiția se înfăptuiește în numele legii

7.Protocoalele nu sunt acte procesuale în sfera de competență a procurorilor

Motivare CCR: Întrucât în cadrul procedurii judiciare măsurile/ actele pe care procurorul le poate lua/ emite sunt prevăzute în mod expres de lege și ținând seama de faptul că „protocoalele de colaborare” antamate vizează procesul penal, Curtea constată că normele procesual penale, stabilite prin lege,nu prevăd atribuția procurorilor, indiferent de nivel sau funcții, să încheie „protocoale de colaborare” în legătură cu cauzele individuale pe care le instrumentează. Astfel, Curtea reține că protocoalele nu au privit o cauză anume, ci un cadru larg de „cooperare instituțională”. În consecință, aceste „protocoale de colaborare” nu sunt acte procesuale pe care procurorii le-ar putea dispune.

8. Ministerul Public a modificat si completat în mod ascuns legislația în materia urmăririi penale

Motivare CCR: Curtea reține că, întrucât întreaga activitate a procurorilor este normată prin lege, procurorul general, ca reprezentant al Ministerului Public, poate încheia protocoale, chiar de colaborare, cu alte autorități publice, inclusiv cu Serviciul Român de Informații. Atunci când aceste acte au legătură cu activitățile care contribuie la înfăptuirea justiției, respectiv, în mod principal, cu urmărirea penală, ele trebuie să se subsumeze atribuțiilor și competențelor procurorului din procesul penal. În aceste condiții, de principiu, protocoalele de colaborare încheiate între autoritățile publice naționale sunt acte administrative cu caracter normativ

9. Ministerul Public a generat, sub forma aparenței unui act administrativ, o normă juridică primară

Motivare CCR: Se poate observa că, după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, la 1 februarie 2014, s-a renunțat în cuprinsul art.139 alin.(2) [corespondentul fostului art.911 alin.2 din Codul de procedură penală din 1968] la sintagma „infracțiune gravă”, fără ca protocolul să fi fost adaptat în mod corespunzător, ceea ce este de natură a confirma faptul că protocolul a adăugat la lege. Prin urmare, în această privință, apare ca fiind clar faptul că a fost generată, sub forma unui aparent act administrativ, o normă juridică primară cu conținut flexibil, care a putut fi apreciată de la caz la caz de parchet/ serviciul de informații.

10. Protocolul a stabilit în sarcina SRI competențe în alte domenii decât cele prevăzute de lege (securitatea națională)

Motivare CCR: O entitate publică [Serviciul Român de Informații] nu poate dobândi pe calea unui „protocol de colaborare”o competență mai extinsă decât cea a entității sub auspiciile căreia își desfășoară activitatea și care are o competență dobândită prin chiar textul Constituției, și anume Consiliul Suprem de Apărare a Țării.Or, „protocolul de colaborare” a stabilit în sarcina Serviciului Român de Informații competențe în alte domenii față de cel reglementat în mod implicit de art.119 din Constituție, și anume cel al securității naționale.Totodată, Curtea mai reține că, în legătură cu competența Serviciului Român de Informații, în jurisprudența sa, a stabilit că prin calificarea atingerilor grave aduse drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români sau a „altor asemenea interese ale țării” – a cărei sferă de cuprindere rămâne la libera apreciere a organului abilitat să aplice legea – ca amenințări la adresa securității naționale a României, cu consecința angajării competenței organelor cu atribuții în domeniul securității naționale raportat la activitățile specifice culegerii de informații, inclusiv interceptarea și înregistrarea comunicațiilor electronice, efectuate sub orice formă,.

11. SRI exercită din 2009 atribuții de cercetare penală în orice domeniu

Motivare CCR: Din modul de formulare a textului analizat se înțelege că efectuarea urmăririi penale se realizează în comun de procurori și reprezentanții serviciului secret, cu nerespectarea separației de competențe între cele două structuri și a rolului constituțional, respectivlegal al fiecăruia în parte. Curtea observă că, după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, art.142 alin.(1) din acesta a prevăzut posibilitatea punerii în executare a mandatului de supraveghere tehnică „de alte organe specializate ale statului”, însă, această sintagmă a fost constatată ca fiind neconstituțională prin Decizia nr.51 din 16 februarie 2016.Prin urmare, de principiu, efectuarea actelor procesuale/ de procedură în cursul urmăririi penale se realizează de către organele de urmărire penală și nicidecum de alte organe exterioare acestora. Or, textul așa cum este redactat are un conținut normativ larg care permite o preluare de către serviciul secret a competențelor propriu-zise ale procurorului și o afectare a sferei de competență a procurorului în legătură cu orice faptă penală apreciată drept „gravă”. Cu alte cuvinte, din coroborarea art.3 lit.g) cu întregul conținut al protocolului, Curtea reține că, începând cu anul 2009, s-au creat premisele normative pentru ca Serviciul Român de Informații să exercite atribuții de cercetare penală în orice domeniu. Or, acest aspect duce la încălcarea art.1 alin.(4) privind separația și echilibrul puterilor în stat și art.61 alin.(1) din Constituție cu privire la rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării.

12. Ministerul Public a transferat SRI o competență proprie procurorului

Motivare CCR: Textul analizat al protocolului prevede exact punerea în executare a activităților dispuse prin autorizațiile emise de instanțele competente de către un serviciu secret contrar art.912alin.(1) teza întâi din Codul de procedură penală din 1968. Cu alte cuvinte, protocolul a reglementat competența Serviciului Român de Informații de a pune în executare mandatul de supraveghere tehnică în cadrul procesului penal, fără să fie organ de urmărire penală. Astfel, deși Codul de procedură penală nu a acordat serviciului secret această competență, Ministerul Public, din proprie inițiativă, îi transferă acestuia o competență proprie procurorului. Practic, acest protocol operează, în mod indirect, o adăugire la prevederile Codului de procedură penală.

13. Protocolul afectează drepturile și libertățile fundamentale prin diminuarea garanțiilor

Motivare CCR: Chiar dacă unele prevederi ale acestui protocol cuprind într-adevăr aspecte de executare a legii, prevederile sale esențiale, pe de o parte, nesocotesc competența Parlamentului, diminuează rolul procurorului în cadrul procesului penal și sporescrolul serviciilor secrete în cadrul acestuia, iar, pe de altă parte, afectează, în mod nepermis, drepturile și libertățile fundamentale, prin diminuarea garanțiilor asociate acestora în sensul că activitatea de obținere a probelor o poate realiza un serviciu de informații care nu are calitatea de organ de cercetare penală special. Toate aceste încălcări ale Constituției atrag aplicarea sancțiunii plasării întregului protocol în afara ordinii constituționale.

14.Protocolul a determinat punerea instanțelor în situația de a nu mai înfăptui Justiția în numele Legii

Motivare CCR: Protocolul a imprimat o anumită practică judiciară care nu se supune în totalitate exigențelor art.124 din Constituție, potrivit căruia justiția se înfăptuiește în numele legii. De aceea, protocolul încheiat adeterminat punerea instanțelor în situația de a nu mai putea înfăptui justiția în numele legii, contrar art.124 din Constituție, cu nesocotirea rolului acestora în ordinea constituțională, prevăzut de art.126 din același act.

15. Protocolul a încălcat dreptul la un process echitabil

16.Protocolul a încălcat dreptul la viața intimă

17. Protocolul a încălcat securitatea juridică a persoanei pentru că încrederea în valorile Constituției nu a fost respectată

Motivare CCR: Curtea reține că, prin semnarea protocolului analizat, a fost încălcată securitatea juridică a persoanei, prevăzută de art.1 alin.(5) din Constituție,din moment ce încrederea sa legitimă în valorile Constituției nu a fost respectată.Curtea subliniază că acest concept a fost definit în jurisprudența sa ca un complex de garanții de natură sau cu valențe constituționale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligația constituțională de a asigura atât o stabilitate firească dreptului, cât și valorificarea în condiții optime a drepturilor și libertăților fundamentale.

18. Între Ministerul Public și SRI s-au stabilit raporturi contra legii

Motivare CCR: Se ridică problema punerii, în schimb, a instanțelor judecătorești într-o situație atipică, în sensul că acestea nu cunoșteau prevederile protocolului, având în vedere caracterul său secret, și, în mod rezonabil, nu dispuneau de un cadru normativ în temeiul căruia să realizeze o verificare efectivă a modului în care au fost obținute mijloacele de probă, astfel încât, pe diverse segmente temporale, nici nu analizau consecințele obținerii mijloacelor de probă în condițiile acestui protocol/ nu dispuneau de un cadru legal de referință, ele identificând problema supusă judecății Curții Constituționale și importanța ei de abia în momentul în care s-a prezentat public existența acestuia.

19.Instanțele de judecată nu cunoșteau prevederile protocolului secret și nu au putut să realizeze o verificare efectivă a modului în care au fost obținute probele

Motivare CCR: Curtea constată că, din acest punct de vedere, se ridică problema punerii, în schimb, a instanțelor judecătorești într-o situație atipică, în sensul că acestea nu cunoșteau prevederile protocolului, având în vedere caracterul său secret, și, în mod rezonabil, nu dispuneau de un cadru normativ în temeiul căruia să realizeze o verificare efectivă a modului în care au fost obținute mijloacele de probă. Faptul căreacția acestora a fost difuză în problema dată, având în vedere chiar paradigma juridică creată și închegată timp de peste 7 ani de aplicare continuă aprotocolului, pune instanțele judecătorești în situația de a aplica ele însele teoria discontinuității în drept, prin modificarea paradigmei juridice pe care au aplicat-o în toată această perioadă de timp.

Tags:
Inchide