„Noaptea dreptății românești 2005-2020”, cartea scrisă de fostul judecător Ion Popa, care „disecă” statul paralel din România

Ion Popa scrie despre „vasta operațiune de mutilare a societății românești”, așa cum o numește Dan Andronic, în prezentarea sa, a cărei „țintă” a fost și autorul însuși.

Dan Andronic notează într-un articol marca evz.ro faptul că „Noaptea dreptății românești 2005-2020” reprezintă „o analiză chirurgicală a ceea ce se poate defini ca fiind Fundamentele Statului Paralel”. De asemenea, acesta o consideră „un ghid de «tortură» al Binomului”.

Ion Popa numește „vasta operațiune de mutilare a societății românești” drept „Proiectul Binomului”.

Etapele identificate de Ion Popa în „Noaptea dreptății românești”

1. Indicarea țintei

„Pornind de la conceperea și organizarea proiectului în structura piramidală cu decizie unică la vârf, coroborate cu dependența și obedienți a treptelor preliminare față de vârful piramidei nu poate fi concepută logic o altă variantă de lucru decât cea în care nominalizarea țintei aparținea fie direct vârfului, fie și era agreată de acesta”, se arată în cartea menționată.

ACTUALITATE 7 Ianuarie, calendarul zilei: Nicolas Cage împlinește 62 de ani. Screech ar fi împlinit 49 de ani. Atac armat asupra redacției Charlie Hebdo

07:15

Ștefan Popescu, analiza momentului: SUA pot obține controlul economic și strategic de facto al Groenlandei fără operațiuni militare. Reacțiile internaționale nu pot fi decât slabe. Imperiul SUA se retrage, de fapt

07:00

În concepția autorului, vârful este președintele statului, respectiv Traian Băsescu și, ulterior, Klaus Iohannis, care indică anumite „ținte” ce trebuie eliminate.

Cum se ajungea pe lista celor care trebuie eliminați?

Doar numele unor oameni care ar fi putut strica „sistemul” sau l-ar fi putut influența apăreau pe lista celor care trebuiau să dispară din „peisaj”.

Unul dintre primii politicieni care au dezvăluit existența unei astfel de liste este Marian Vanghelie. Se vehicula faptul că în proiectul inițial existau 300 de ține, însă ulterior lista a fost extinsă. Fostul lider PSD, Marian Vanghelie, a declarat faptul că Victor Ponta, fost premier, Ilie sârbu și George Maior, fost direct SRI, ar fi stabilit o listă cu 15 persoane din partid care trebuiau „eliminate”, respectiv arestate, întrucât erau „incomode”, atât pentru Ponta, cât pentru Sistem.

Și fostul ofițer SRI Daniel Dragomir a declarat că „despre aceste liste toată lumea vorbeşte, eu am vorbit din septembrie, aceste lucruri sunt cunoscute. În Serviciu existau discuţii de mai demult, în dosarul Omar Hayssam ţinte erau Hrebenciuc şi Năstase. Le vedeam. Nu erau atât de la suprafaţă. După referendum se dădea o direcţie Serviciului pe o anumită zonă: să avem grijă ce e acolo, în mediile politice. Era interes pentru toate partidele. (…) Interesul era în special pentru PSD că era la guvernare, dar interes era pentru toate partidele.”

2. Prelucrarea țintei

„Indicarea țintei declanșa mecanismul de lucru ce presupunea două etape: o prima etapă preliminară de punere sub supraveghere și interceptarea a țintei prin toate mijloacele posibile (telefonie, ambiental, video) realizată prin montarea de dispozitive specifice, inclusiv în dormitoarele ori băile locuințelor. (…) Pe baza informațiilor din prima etapă foarte multe din zona vieții intime a țintei se trecea la etapa a doua a procedurii, chemarea la parchet a țintei, fie direct pentru a răspunde unor acuzații, fie intermediar în postura de martor. Din practica DNA în principal, în unele situații demersul se oprea față de anumite ținte în faza de martor acesteia, fiindcă stoparea proceduri era rezultat unui troc anchetat-anchetator”, mai notează autorul Ion Popa, potrivit sursei citate.

Unul dintre exemplele care ilustrează citatul de mai sus este cazul Anei-Maria Topoliceanu (Munteanu) care a fost folosită de DNA împotriva Elenei Udrea. Aceasta a fost „presată” cu un dosar de luare de mită. Aceasta a recunoscut faptul că a preluat o geantă cu cu 5 milioane de euro, că a făcut legătura între mituitor și politician, a cheltuit banii, dar nu a pățit nimic. În acest caz ținta era Elena Udrea.

3. Defăimarea/marginalizarea socială a țintei

În acest acest caz, se specifică modul în care acțiunea Parchetul/DNA emițând comunicate premature cu scopul de a „scurge” selectiv informații di nanchetă către presă, site-uri și ONG-uri pentru a influența opinia publică.

Se pare că din proiect făceau parte și grupurile de presiune din stradă și grupările politice care aveau rolul de a defăima ținta.

4. Umilirea țintei în timpul anchetei

„În această etapă participau toate componentele Proiectului. Pe baza scurgeri selective de informații privind chemarea la Parchet a unei ținte la o anumită dată și oră și cu privire la acuzațiile aduse celui chemat, la sediul Parchetului să adunau spontan nu doar jurnaliștii componenți, dar și grupurile componente de cetățeni «indignați» de fărădelegile săvârșite de țintă (…) Într-o etapă superioară a desăvârșirii umilirii țintei intervenea componenta instituțională, procurori, care emiteau fără excepție mandate de reținere pentru 24 de ore, iar cercetatul era prezentat mulțimi de personaje componente cu cătușe la mâini, spectacol repetându-se cu public de două-trei ori la și de la locul de reținere pe baza unui calendar orar scurs pe surse dinspre procurori”, se mai arată în cartea menționată.

5. Falsificarea de probe. Șantajul

„Odată cu desecretizarea protocoalelor încheiate între Parchetul General și SRI și declararea lor ca nelegale prin decizie constituțională coroborat cu „defectarea” unor verigi ale resursei umane componente ale proiectului, gravele abuzuri în materia obținerii și administrării probatoriului în cauzele covârșitor instrumentate de DNA au explodat”, mai suține Ion Popa.

6. Eliminarea din viața publică/economică

„Eliminarea țintei și influenței sale din mediu și grupul în care se manifestă activ constituie scopul final al întregii proceduri de aplicare a proiectului, iar din acest punct de vedere, rapoartele anuale de activitate ale DNA, coroborate cu cele anuale MCV, de regulă identice, înșiruiau ca pe trofee de vânătoare mulțimea celor excluși din viața publică și funcția de demnitate ocupate de aceștia, în fruntea listei situând-se prin-miniștrii, miniștri, deputați, senatori, magistrați, etc. (…) În prima variantă era vorba de condamnări cu orice preț, fiind vorba de personalități marcante, fie prin statura loc de lider politic la nivel național, fie de oameni de afaceri cu mare influență, lider sindical, patronii de cluburi de fotbal, ziariști. (…) Cea de-a doua variantă de eliminare nu viza neapărat iar uneori chiar deloc o eventuală condamnare și strict doar dispariția țintei din peisajul public de influență sau decizie”, se mai arată în „Noaptea dreptății românești 2005-2020”.