Peste 81.000 de copii au cel puțin un părinte plecat să muncească în străinătate

Publicat: 14 01. 2014, 16:32
Actualizat: 05 02. 2019, 12:21

Peste 81.000 de copii aveau, la sfârșitul lunii septembrie a anului trecut, cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate, rezultă din datele centralizate de Direcția pentru Protecția Copilului din Ministerul Muncii și comunicate la solicitarea MEDIAFAX.

Potrivit datelor transmise agenției MEDIAFAX, la sfârșitul celui de-al treilea trimestru al anului trecut, 59.774 de familii aveau cel puțin un membru care muncea în străinătate, iar în 16.197 dintre acestea ambii părinți erau plecați din țară.

În total, 81.439 de copii erau afectați de fenomenul migrației părinților, 22.892 dintre ei provenind din cele 16.197 de familii în care ambii părinți au ales să muncească în străinătate.

Din cei 22.892 de minori rămași în România fără niciunul dintre părinți, 21.753 sunt în grija rudelor până la gradul IV, fără măsură de protecție iar 1.014 sunt în sistemul de protecție specială: 160 la asistent maternal, 220 în centre de plasament, 565 la rude de până la gradul IV, 69 la alte familii sau persoane, iar 125 sunt în alte situații.

Alte 35.370 de familii, cu 48.042 de copii, au unul dintre părinți plecat în străinătate. Dintre acești copii, 1.520 sunt în sistemul de protecție specială, conform datelor centralizate.

Din aceleași date mai rezultă că sunt 8.207 familii cu părinte unic susținător plecat la muncă în străinătate, cu 10.505 copii. Dintre aceștia, 9.226 sunt în îngrijirea rudelor până la gradul IV, fără măsură de protecție, iar 1.217 sunt în sistemul de protecție specială: 229 la asistent maternal, 276 în centre de plasament, 625 la rude de până la gradul IV, iar 87 la alte familii sau persoane.

Toți părinții care merg să muncească în străinătate, indiferent dacă pleacă să își caute de lucru sau au deja contract de muncă, trebuie să anunțe la serviciul de asistență socială cu cine rămân copiii lor în țară.

Obligația de a notifica serviciul public de asistență socială nu mai revine doar persoanelor care pleacă în străinătate cu contract de muncă, așa cum era prevăzut până la aprobarea Legii 257/2013, ci tuturor.

Legea 257/2013 pentru modificarea și completarea Legii 272/2004 privind protecția drepturilor copilului obligă toți părinții care își lasă copiii singuri acasă, când pleacă la muncă în străinătate, să notifice serviciul public de asistență socială (SPAS) de care aparțin cu cel puțin 40 de zile înainte și să desemneze o persoană care se va ocupa de aceștia.

Până la aprobarea Legii 257/2013, acest lucru era reglementat printr-un ordin și viza doar părinții care plecau în străinătate cu contract de muncă, nu și pe cei care munceau la negru sau pe cei care plecau pentru a-și căuta o slujbă.

„Notificarea va conține, în mod obligatoriu, desemnarea persoanei care se ocupă de întreținerea copilului pe perioada absenței părinților sau tutorelui, după caz. Confirmarea persoanei în întreținerea căreia va rămâne copilul se efectuează de către instanța de tutelă. Persoana desemnată trebuie să facă parte din familia extinsă, să aibă minimum 18 ani și să îndeplinească condițiile materiale și garanțiile morale necesare creșterii și îngrijirii unui copil”, se arată în noua formă a legii.

Persoana căreia urmează să îi fie delegată autoritatea părintească își dă acordul personal, în fața instanței, iar cererea de delegare a drepturilor și îndatoririlor părintești va fi soluționată în trei zile de la depunerea acesteia. Hotărârea va cuprinde menționarea expresă a drepturilor și îndatoririlor care se deleagă și perioada pentru care are loc delegarea.

Actul normativ mai prevede că serviciile publice de asistență socială organizate la nivelul municipiilor, orașelor și comunelor trebuie să asigure persoanelor desemnate consiliere și informare cu privire la răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului pe o perioadă de șase luni.

În lege se mai arată că instanța va dispune delegarea temporară a autorității părintești cu privire la copil, pe durata lipsei părinților, dar nu mai mult de un an.