DIICOT cere respingerea integrală a proiectului legislativ care ar elimina răspunderea penală pentru deținerea drogurilor destinate consumului propriu. Într-un document de 20 de pagini, procurorii avertizează că inițiativa ar putea crea portițe pentru traficanți, ar permite sancționarea cu amenzi reduse inclusiv a importului de droguri și nu ar garanta accesul consumatorilor la tratament. Proiectul de lege a fost depus la Parlament de către Cristian Ghinea (USR) și senatoarea independentă Victoria Stoiciu.
Proiectul de lege B544/2026, depus la Senat pe 5 octombrie, își propune să schimbe radical modul în care statul îi sancționează pe consumatorii de droguri. În locul dosarelor penale și al pedepselor cu închisoarea, persoanele depistate cu droguri pentru consum propriu ar urma să primească amenzi contravenționale.
Inițiatorii susțin că astfel polițiștii și procurorii ar putea dedica mai multe resurse combaterii traficului, iar consumatorii ar fi tratați preponderent ca persoane care au nevoie de sprijin medical.
DIICOT contestă însă nu doar oportunitatea măsurii, ci însăși construcția juridică a proiectului.
„Propunerea legislativă nu poate fi susținută, nici în forma inițiatorului, nici prin amendamente punctuale”, arată procurorii în concluzia preliminară a documentului.
Instituția susține că problemele identificate nu sunt simple erori de redactare, ci afectează mecanismele prin care ar urma să fie deosebiți consumatorii de persoanele implicate în distribuția drogurilor.
Documentul emis de DIICOT poate fi consultat integral: OBSERVAȚII DIICOT privind propunerea legislativă Senat B544
Cea mai importantă critică formulată de DIICOT privește absența unui prag cantitativ care să ajute la delimitarea deținerii pentru consum propriu de traficul de droguri.
Proiectul nu stabilește o cantitate maximă de cannabis, cocaină, heroină sau alte substanțe care ar putea fi încadrată în categoria consumului propriu.
În interpretarea DIICOT, această omisiune ar permite unei persoane depistate cu o cantitate mare de droguri să invoce consumul personal, iar autoritățile ar trebui să demonstreze că substanțele erau destinate comercializării pentru a susține acuzația de trafic.
Procurorii avertizează că lipsa unui criteriu obiectiv ar putea face ca aceeași faptă să fie sancționată fie cu o amendă de câteva sute de lei, fie cu ani de închisoare, în funcție de probele disponibile și de încadrarea juridică.
Problema devine cu atât mai importantă cu cât proiectul ar permite polițiștilor din formațiunile specializate să aplice sancțiunile contravenționale și să aprecieze, pe baza materialului probator, dacă fapta trebuie trimisă către organele de urmărire penală.
DIICOT consideră că acest mecanism ar transfera o parte esențială a deciziei de la procuror către polițist și ar putea crea vulnerabilități la presiuni sau corupție.
De altfel, procurorii atrag atenția că nici măcar statele europene invocate de inițiatori drept modele de liberalizare nu aplică exact soluția propusă în România. Portugalia utilizează un reper cantitativ raportat la consumul individual, iar Germania, Malta și Luxemburg stabilesc limite pentru cultivarea cannabisului în scop personal.
O altă prevedere contestată de DIICOT privește introducerea și scoaterea drogurilor din țară.
Proiectul nu se limitează la deținerea pe teritoriul României. El transformă în contravenție și importul ori exportul de droguri atunci când acestea sunt destinate consumului propriu.
Pentru drogurile de risc, amenda prevăzută este între 1.500 și 2.000 de lei, iar pentru cele de mare risc între 2.000 și 3.500 de lei.
Totuși, prin aplicarea regulii generale care permite achitarea a jumătate din minimul amenzii în termen de 15 zile, sumele plătite efectiv ar putea fi de numai 750 de lei, respectiv 1.000 de lei.
În cazul simplei dețineri pentru consum propriu, sancțiunea achitată în aceleași condiții ar putea coborî la 500 de lei pentru drogurile de risc și 750 de lei pentru cele de mare risc.
DIICOT atrage atenția că proiectul nu instituie limite cantitative nici pentru operațiunile transfrontaliere.
Procurorii indică drept exemplu comenzile online expediate din străinătate prin colete. Într-un asemenea scenariu, destinatarul ar putea susține că drogurile îi sunt destinate exclusiv consumului personal.
Dacă autoritățile nu reușesc să demonstreze existența unei activități de trafic, fapta ar putea rămâne în sfera contravențională.
În plus, DIICOT susține că includerea importului și exportului în categoria contravențiilor ridică probleme de compatibilitate cu obligațiile asumate de România prin convențiile internaționale privind combaterea traficului de droguri.
Una dintre cele mai serioase observații din document privește principiul juridic ne bis in idem, care interzice, în anumite condiții, dubla urmărire sau sancționare pentru aceeași faptă.
DIICOT avertizează că, dacă o persoană primește inițial o amendă contravențională pentru deținere în vederea consumului propriu, iar ulterior apar probe că drogurile erau destinate vânzării, deschiderea unui dosar penal pentru aceleași fapte materiale ar putea întâmpina obstacole juridice.
Procurorii invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv hotărârea în cauza Mihalache împotriva României.
Acest risc nu înseamnă că orice traficant amendat ar deveni automat imun la urmărire penală. Aplicarea principiului depinde de circumstanțele concrete și de caracterul definitiv al procedurilor.
Cu toate acestea, DIICOT susține că proiectul nu instituie suficiente garanții pentru situațiile în care probele privind traficul apar după finalizarea procedurii contravenționale.
Inițiatorii susțin că actuala legislație consumă resurse importante pentru cercetarea consumatorilor, în detrimentul combaterii rețelelor de trafic.
În expunerea de motive sunt invocate cele 37.419 cauze privind drogurile aflate în activitatea DIICOT în 2025 și estimarea potrivit căreia aproximativ 80% dintre persoanele cercetate penal ar fi consumatori.
DIICOT contestă însă folosirea acestor cifre pentru a demonstra câte dosare ar dispărea efectiv prin dezincriminare.
Instituția arată că numărul de 37.419 reprezintă totalul cauzelor de soluționat pe parcursul anului, incluzând dosare mai vechi și cauze noi, fără o defalcare care să permită identificarea precisă a dosarelor exclusiv pentru consum propriu.
Și argumentul economiilor realizate prin reducerea populației penitenciare este pus sub semnul întrebării.
Expunerea de motive invocă aproximativ 11 milioane de euro anual drept cost asociat deținuților pentru infracțiuni la regimul drogurilor.
Potrivit observațiilor DIICOT, aceeași fundamentare legislativă precizează însă că această sumă privește o categorie mult mai largă de deținuți. Pentru persoanele încarcerate exclusiv în baza articolului 4 din Legea nr. 143/2000, costurile estimate sunt de aproximativ 450.000–700.000 de euro anual.
În plus, din cele 520 de soluții prezentate în tabelul aferent anului 2025 pentru deținerea în vederea consumului propriu, numai 88 au presupus închisoare cu executare. Celelalte au fost amenzi penale, suspendări sub supraveghere sau amânări ale aplicării pedepsei.
Prin urmare, susține DIICOT, problema condamnărilor cu executare există, dar amploarea ei este diferită de cea sugerată de prezentarea generală a datelor.
Proiectul prevede posibilitatea evaluării consumatorilor și a includerii lor în programe de asistență medicală, psihologică și socială.
Pentru adulți, evaluarea poate fi dispusă de autoritatea care aplică sancțiunea, însă realizarea ei presupune consimțământul persoanei.
Participarea la programele de asistență necesită, de asemenea, acordul consumatorului.
DIICOT consideră că lipsa unui mecanism care să lege sancțiunea de evaluare și asistență ar putea transforma dezincriminarea într-o simplă înlocuire a dosarului penal cu o amendă, fără o îmbunătățire garantată a accesului la tratament.
Procurorii compară această soluție cu modelul portughez, în care comisii specializate gestionează cazurile și pot utiliza suspendarea sancțiunii în legătură cu intervențiile terapeutice.
Proiectul românesc introduce și posibilitatea organizării unor spații de consum supravegheat în unități sanitare, destinate reducerii riscurilor și prevenirii supradozelor.
DIICOT susține însă că mecanismul este insuficient reglementat, inclusiv în privința funcționării efective, a accesului beneficiarilor și a responsabilităților autorităților.
Inițiativa a fost depusă de Victoria Stoiciu, senatoare neafiliată, împreună cu Cristian Ghinea, senator USR, și Daniel Fenechiu, senator PNL.
Fenechiu și-a retras ulterior semnătura, la 12 octombrie, iar fișa oficială a proiectului îi indică în prezent ca inițiatori pe Stoiciu și Ghinea.
Victoria Stoiciu a susținut public că reforma nu ar însemna legalizarea drogurilor sau reducerea sancțiunilor pentru trafic, ci schimbarea abordării față de consumatori și redirecționarea resurselor către combaterea criminalității organizate și asistența medicală.
Parchetul General exprimase deja, la începutul lunii octombrie, o poziție nefavorabilă față de proiect, invocând riscul slăbirii instrumentelor de combatere a drogurilor.
Observațiile DIICOT detaliază acum, din perspectiva procurorilor specializați, mecanismele juridice despre care instituția susține că ar putea genera aceste vulnerabilități.
Proiectul B544/2026 se află încă în procedură legislativă, nefiind adoptat.
Disputa aduce astfel în fața Parlamentului două probleme distincte: dacă actuala legislație îi sancționează disproporționat pe consumatori și dacă proiectul de dezincriminare este suficient de riguros construit pentru a evita facilitarea traficului.
În concluzia documentului, DIICOT solicită respingerea integrală a inițiativei. Instituția susține că reforma propusă nu rezolvă nici problema criminalității organizate, nici pe cea a accesului consumatorilor la tratament, iar remedierea disproporționalităților din actuala legislație trebuie făcută prin alte mecanisme juridice.