Actrița Jane Withers a murit la vârsta de 95 de ani

Publicat: 09 08. 2021, 22:29
Actrița Jane Withers a murit la vârsta de 95 de ani / Foto: Profimedia

Jane Wither, unul dintre copiii-minune ai epocii de aur de la Hollywood, a murit la 95 de ani.

Actrița a murit sâmbătă seara, în Burbank, California, înconjurată de cei dragi, a confirmat Kendall Errair, fiica lui Jane Withers, pentru Deadline, citat de CNN.

„Mama a fost o persoană foarte specială”, a spus Errair. „Lumina încăperea cu zâmbetul ei, radia bucurie și recunoștință, când vorbea despre cariera ei, pe care a iubit-o atât de mult și ne spunea cât a fost de norocoasă”.

Cauza morții lui Jane Withers nu a fost dată publicității.

Withers a început cariera la Hollywood la vârsta de 8 ani, când a jucat rolul lui Joy Smythe, copilul răsfățat care îl chinuie pe orfanul angelic al lui Shirley Temple, în filmul tragicomic „Bright Eyes, regizat de David Butler în 1934.

Acest rol i-a pavat drumul spre numeroase filme, în anii 1930, în care a jucat rolul unor fetițe răsfățate.

Un an mai târziu, Jane Withers a jucat rolul principal în comedia „Ginger” a lui Lewis Seiler, fiind o orfană care locuiește într-un apartament mizer din New York, alături de unchiul ei „Rex”, un actor shakespearian pensionat.

În 1947, la 21 de ani, Withers a încercat să se retragă din industria filmului, pentru a-și întemeia o familie, după ce a jucat în zeci de filme, printre care „The Holy Terror”, „Wild and Wooly”, „Rascals” și „The Arizona Wildcat”.

Jane Withers, vecina din „Giant”

În 1956, Jane este „recâștigată” de marele ecran, când George Stevens o distribuie în rolul vecinei „Vashti Snythe”, din filmul-cult „Giant”, alături de stele precum Elizabeth Taylor, Rock Hudson și James Dean.

În 1960, aceasta primește o stea pe Bulevardul Celebrităților de la Hollywood.

Whiters a mai „strălucit” în anii 1960-1970 în rolul lui Josephine Instalatoarea, din reclamele la detergentul Comet.

Ultimul său rol a fost cel în care și-a împrumutat vocea lui Laverne în animația Disney „Cocoșatul de la Notre Dame II” (2002).