CALVARUL prin care a trecut o femeie care și-a văzut băiatul de doar 27 de ani murind din cauza unei boli necruțătoare. „Mami, vino că nu mai pot”

Ruslana a fost cea mai fericită femeie din lume atunci când a reușit să îl aducă pe fiul său, Alexandru, aproape de ea, în Italia.

Fericirea nu avea să dureze mult, însă, pentru că fiul său de numai 27 de ani a primit un diagnostic îngrozitor: cancer. Ruslana l-a văzut pe Alexandru topindu-se, pur și simplu, pe picioare, în lupta cu boala care avea să-i curme viața.

Ea a fost alături de fiul său până în ultima clipă și, mai mult, a făcut și un gest extraordinar: a decis să doneze corneea lui Alexandru după moartea acestuia.

Originară din Republica Moldova, Ruslana a fost contactată de o fundație care se ocupă cu identificarea de potențiali donatori pentru transplantul de cornee, iar femeia nu a stat pe gânduri. Ea spune că a decis să doneze pentru ca ochii fiului său să mai vadă lumina zilei prin intermediul altora.

BREAKING NEWS Anca Alexandrescu, revelația alegerilor. Este oficial, a obținut locul 2. Secretele celei care a îngenuncheat PSD-ul

00:35

ALEGERI BUCUREȘTI 2025 Marius Tucă: Ciucu, întâiul userist al PNL-ului, a fost votat de 5% din populația Bucureștiului

23:56

Cum s-a întâmplat totul

Ruslana povesteste, pentru sanatateinfo.md, că a fost extrem de fericită atunci când fiul său mai mare, Alexandru, a venit la ea în Italia. Ea mai are un băiat, în vârstă de 17 ani.

„Alexandru locuia și lucra în Moldova. Eu locuiesc în Italia. A venit la mine în luna aprilie, anul trecut. Nu prea avea de lucru în Moldova. A stat șase luni, iar cu două săptămâni înainte să-i fie depistată problema de sănătate, s-a aranjat aici la lucru și părea totul bine.

Era 20 septembrie. A venit la mine și mi-a spus: «Mamă, eu am o problemă la un testicul». Eu văzusem că era umflat, dar nu am îndrăznit nici eu să-l întreb detalii. Cred că avea această problemă cu mult timp înainte, doar că din cauza că era un băiat rușinos și cu bun simț nu mi-a spus despre ea. Medicii mi-au spus că, probabil, cu mult timp în urmă a fost lovit și nu a dat importanță”, povestește ea.

A mers cu el la spital, iar medicii l-au internat, fiind operat a doua zi. Specialiștii i-au atras atenția încă de atunci că problema lui Alexandru ar putea fi gravă. Au așteptat cu sufletul la gură, timp de 40 de zile, iar rezultatul analizelor avea să fie unul crunt: cancer testicular.

„A fost foarte lungă și groaznică așteptarea rezultatelor citologice. Aveam o frică enormă de rezultatele ce urmau să vină”, își amintește femeia.

La scurt timp, însă Alexandru s-a simțit din nou rău. A căzut în momentul în care a ieșit la balcon. „A avut amețeli și a căzut, eu l-am prins în brațe. L-am dus iar la spital unde i-au făcut analizele necesare și mi-a spus că totul este bine, că nu are nimic și ne-au trimis acasă”.

Au trebuit să aştepte 40 de zile rezultatul citologic. În tot acest timp, Alexandru se simţea în continuare rău. „A început să aibă probleme la plămâni. Părea o simplă răceală, dar într-o zi a venit și mi-a spus: „Mamă, eu am scuipat sânge”. De fapt, avea deja metastaze la plămâni”, mai spune Ruslana.

Prima chimioterapie Alexandru a făcut-o pe 4 noiembrie, chiar de ziua lui de naștere, când împlinea 27 de ani.

„Medicii nu mai știau ce să-i facă, au încercat toate măștile posibile de oxigen. Alexandru mi-a scris mesaj: «Mami, vino te rog că nu mai pot». L-am ținut de mână ore în șir până l-au intubat. El m-a întrebat dacă înainte de a-l intuba o să îi pună anestezie. I-am spus că da. I-am explicat mai delicat că are un chist pe un plămân, care trebuie să se rupă de acolo și după asta vom continua chimioterapia. Cum mă ținea de mână, eu i-am spus: «Mami, eu sunt cu tine» și l-am sărutat pe frunte și pe mânuță și i-am spus că sunt lângă el și că o să ne întoarcem înapoi, iar lui i-au curs doar lacrimi și nu a zis nimic”, povestește Ruslana.

Pe 9 noiembrie, inima lui Alexandru s-a oprit pentru totdeauna. Ruslana a decis să doneze corneea fiului său pentru ca ochii lui Alexandru să continue să vadă lumina zilei și, în același timp, să ajute alți oameni greu încercați de soartă.