USR și PNL au depus moțiune simplă împotriva ministrului Sănătății. Textul integral al documentului intitulat „Un pacient nu poate înghiți un tabel, un spital nu se construiește cu comunicate de presă”
USR și PNL au depus miercuri, în plenul Camerei Deputaților, o moțiune simplă împotriva ministrului Sănătății, Alexandru Rogobete.
Anunțul a fost făcut în plen de deputatul USR Emanuel Ungureanu.
„Deputați din grupurile parlamentare USR și PNL depun moțiunea simplă împotriva ministrului Sănătății, Alexandru Rogobete, intitulată «Un pacient nu poate înghiți un tabel, un spital nu se construiește cu comunicate de presă. Domnule Rogobete, asumați-vă eșecul politic»”, a spus Ungureanu.
Acuzaţiile lansate de USR-PNL
„Ministrul PSD Alexandru Rogobete, aflat la al doilea mandat de ministru al Sănătății, transferă răspunderea, cosmetizează rezultatele și tratează semnalele pacienților ca pe o problemă de imagine.
Ministrul Rogobete este responsabil pentru modul deficitar în care a fost construit bugetul Sănătății pe 2026, din cauza căruia s-a ajuns, la începutul lunii octombrie, ca mai multe componente ale sistemului să fie în prag de blocaj. Apoi, la rectificarea bugetară din 30 octombrie 2026, Alexandru Rogobete a anunțat, cu satisfacție, alocarea a 8,3 miliarde de lei pentru Sănătate, cifră în spatele căreia se ascund însă restanțe de 4,7 miliarde de lei pentru concediile medicale neplătite. În spatele celor 4,7 miliarde de lei se află angajatori care își văd resursele financiare blocate, întreprinderi care își finanțează activitatea din credite și oameni pentru care concediul medical a reprezentat o perioadă de boală, nu o alegere.
USR și PNL solicită, în acest context, prezentarea unui calendar ferm de finanțare și plată a restanțelor, defalcat pe perioade și case de asigurări de sănătate, precum și a măsurilor prin care Guvernul PSD va preveni acumularea unor noi întârzieri.
Tot ministrul PSD Alexandru Rogobete preferă să ascundă situația reală a stocurilor de medicamente nefăcând nimic să existe un mecanism de înregistrare și urmărire a sesizărilor farmaciilor privind medicamentele lipsă. Zilele trecute, la sesizarea unei paciente oncologice, care a reclamat că nu găsește unul din medicamentele necesare, ministrul Rogobete s-a grăbit să ofere, în loc de soluții concrete, tabele și lecții despre panică și „informații neadevărate”.
România avea, încă din octombrie 2016, platforma medicamentelipsa.ms.ro, unde pacienții și profesioniștii puteau semnala lipsuri, iar statul își asuma un răspuns. Platforma a funcționat ani la rând. În martie 2024, Ministerul Sănătății condus de PSD confirma că nu mai funcționa. Practic, un instrument de ascultare a pacienților a fost lăsat să cadă.
Între timp, sub conducerea duo-ului Alexandru Rafila-Alexandru Rogobete, MS a perfecționat arta de a publica statistici. Au avut grijă să abroge și obligația (prevăzută în Ordinul 1.345/2016) de a fi dezvoltat, în Sistemul Electronic de Raportare, un mecanism de urmărire a sesizărilor farmaciilor despre medicamente lipsă.
Și tot ministrul PSD al Sănătății încearcă sistematic să controleze politic instituțiile din Sănătate care gestionează fonduri publice, în detrimentul autonomiei și profesionalizării. La 16 noiembrie 2026, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a anulat concursul pentru 16 posturi de director general din cadrul caselor de asigurări de sănătate, cu două zile înainte de proba scrisă. Anunțul oficial invocă, între motive, rezoluția ministrului Sănătății din 13 noiembrie 2026 privind suspendarea concursurilor.
USR și PNL solicită publicarea rezoluției, explicarea aplicării ei unei proceduri în care dosarele fuseseră deja evaluate și prezentarea calendarului pentru ocuparea prin concurs a celor 16 posturi.
Nu în ultimul rând, Alexandru Rogobete poartă responsabilitatea, ca secretar de stat și apoi ca ministru, în pierderea banilor prevăzuți în PNRR pentru modernizarea și construcția de spitale în toată țara. România a avut în ultimii 5 ani mai mulți bani disponibili pentru investiții în spitale decât în ultimii 35 de ani împreună. Cu toate acestea, din lista de 27 de spitale care trebuiau să fie construite cu cele 2,2 miliarde de euro nerambursabili din PNRR au mai rămas doar opt. Trei au fost tăiat complet, nouă au fost mutate pe Programul Sănătate 2021-2027, cu termen teoretic 2028, iar șase au fost mutate pe împrumut de la Banca Europeană de Investiții.
Pentru toate aceste motive, Alexandru Rogobete nu trebuie să mai fie ministru al Sănătății. Cetățenii au nevoie de medicamente în farmacie, de servicii medicale de calitate și la timp, de spitale dotate și de cadre medicale suficiente. Nu de autosuficiență și de spectacol marca Rogobete-PSD!”.
Textul moțiunii de cenzură depuse de USR – PNL
Un pacient nu poate înghiți un tabel. Un spital nu se construiește cu comunicate de presă.
Domnule Rogobete, asumați-vă eșecul politic!
Un pacient caută un medicament. Ministrul scoate un Excel. Spitalele rămân fără bani. Ministrul
scoate un vinovat. Un spital promis întârzie. Ministrul scoate încă un clip. Când toate problemele
sunt acoperite cu comunicare, nu mai avem guvernare. Avem spectacol.
Această moțiune nu este o invitație politicoasă la dialog și nici o cerere de încă un plan colorat.
Este un act de acuzare politică împotriva modului în care Alexandru-Florin Rogobete conduce
Ministerul Sănătății: transferă răspunderea, cosmetizează rezultatele și tratează semnalele
pacienților ca pe o problemă de imagine.
După aproape cinci ani petrecuți în jurul conducerii ministerului — consilier din decembrie
2021, apoi secretar de stat și ministru — domnul Rogobete nu mai poate poza în noul venit, surprins
de problemele sistemului. A fost în încăpere când s-au luat deciziile. A avut funcții, informații și
pârghii. Astăzi are și obligația de a răspunde.
În temeiul art. 112 alin. (2) din Constituție, Camera Deputaților este chemată să încheie prin
prezenta moțiune simplă această conduită politică. Nu vom confunda numărul postărilor cu
numărul problemelor rezolvate. Iar la sfârșitul acestei dezbateri, concluzia noastră este limpede:
domnul Rogobete trebuie să încheie perioada de PR și să guverneze, iar dacă este neputincios, să
lase alt coleg de la PSD să fie ministru.
I. Bugetul: ministru la semnare, spectator la decont
În martie 2026, ministrul prezenta bugetul Sănătății drept „mai mare decât execuția” anului
precedent. În octombrie, același buget devenise dovada „incompetenței macroeconomice” a
altcuiva. În martie vorbea ca ministru; în octombrie vorbea ca procuror al propriului Guvern. Între
timp, bugetul nu fusese rescris de un străin. Se schimbase scaunul de pe care ministrul dădea
declarații.
Bugetul Ministerului Sănătății pentru 2026 a fost stabilit la 22,78 miliarde de lei, sub nivelul de
aproximativ 26,15 miliarde de lei din 2025. Pentru FNUASS au fost prevăzute 82,79 miliarde de
lei, față de 84,47 miliarde anterior, în timp ce contribuțiile estimate creșteau.
Nu reducem întreaga construcție bugetară la o comparație între două coloane. Dar nici nu
permitem ministrului să își transforme propria participare la construcția bugetului în probă
împotriva altora. Legea nr. 500/2002 nu cunoaște ministrul care e competent când se împart
meritele și lipsit de orice răspundere când vin facturile.
Când avertizările interne îi conveneau, domnul Rogobete le invoca pentru a demonstra că știa.
Tocmai aici este problema: dacă știa, ce a făcut ca spitalele să nu intre în impas? Un e-mail de
avertizare nu este un act de guvernare. O postare indignată, cu atât mai puțin.
La 13 octombrie, în timpul interimatului, Cseke Attila avertiza public asupra riscului de blocaj
și a unui necesar imediat pentru urgențe, ambulanță și Programul HIV/SIDA. Criza nu s-a născut
în câteva săptămâni de interimat. A devenit vizibilă atunci. Domnul Rogobete a revenit și a început
să explice de ce ar fi vinovați alții.
La rectificarea bugetară din 30 octombrie 2026, ministrul Alexandru Rogobete a anunțat, cu
satisfacție, alocarea a 8,3 miliarde de lei pentru Sănătate. În spatele acestei prezentări triumfaliste
se ascundea însă o realitate pe care ministrul a fost nevoit să o recunoască: 4,7 miliarde de lei
reprezentând concedii medicale neplătite, a căror finanțare a fost amânată pentru o nouă rectificare
bugetară.
Nu vorbim despre cheltuieli estimate pentru lunile următoare. Vorbim despre obligații de plată
deja înregistrate la CNAS, aferente cererilor de rambursare depuse de angajatori pentru perioada
septembrie 2025 – septembrie/octombrie 2026. Bani pe care angajatorii i-au avansat, în condițiile
legii, pentru plata indemnizațiilor cuvenite propriilor salariați și pe care statul întârzie să îi restituie.
Acești bani nu sunt o facilitate acordată mediului privat. Sunt obligații legale ale sistemului
public de asigurări sociale de sănătate.
Iar în spatele celor 4,7 miliarde de lei se află angajatori care își văd resursele financiare blocate,
întreprinderi care își finanțează activitatea din credite și oameni pentru care concediul medical a
reprezentat o perioadă de boală, nu o alegere.
Solicităm prezentarea unui calendar ferm de finanțare și plată a restanțelor, defalcat pe perioade
și case de asigurări de sănătate, precum și a măsurilor prin care Guvernul va preveni acumularea
unor noi întârzieri.
Domnule ministru, nu puteți revendica tot ce merge și externaliza tot ce nu merge. Nu puteți
semna problema și reveni apoi în rolul salvatorului. Politica bugetară nu este un joc de-a v-ați
ascunselea cu responsabilitatea.
II. Medicamentele: pacientul are nevoie de un medicament, ministrul pare că are
nevoie să aibă dreptate
O jurnalistă care a trecut prin chimioterapie a spus că nu găsește Lyrica, medicamentul de care
are nevoie pentru neuropatia rămasă după tratament. Ministrul nu i-a indicat farmacia, distribuitorul
sau o soluție. I-a răspuns cu un tabel despre stocuri și cu o lecție despre „informații neadevărate”
și panică. Pacienta a replicat: „M-am oferit să îi dau eu bani, să-mi ia și mie o cutie din București.
Aștept.”.
Două milioane și ceva de unități în statistică. O singură cutie căutată de pacientă. Aceasta este
distanța dintre ministerul din calculator și țara reală. Domnule ministru, pacienții nu înghit tabele.
Înghit pastile.
Mai grav: propria agenție a scris negru pe alb. Lyrica 150 mg, poziția 570 din lista ANMDMR
de la 6 noiembrie: discontinuitate temporară din iunie 2026. Și pentru Lyrica 75 mg există
notificare de discontinuitate. Asta nu dovedește că nu mai există nicio capsulă în țară; dovedește
că problema de aprovizionare era cunoscută oficial. Pacienta v-a cerut ajutor. Dumneavoastră ați
ales să-i contestați realitatea.
Cu 39 de zile înainte, propriul minister publicase un audit cu 16 recomandări și deficiențe în
monitorizarea stocurilor, alertarea timpurie și verificarea raportărilor. Când datele sunt imperfecte,
soluția profesională este să le verifici. Reflexul ministerial a fost să le folosești drept armă
împotriva unui pacient.
În aceeași zi, Rogobete recunoștea public că medicamentele pot exista în depozite fără să ajungă
în farmacii. Așadar, înțelege diferența. Doar că uită de ea când pacientul îndrăznește să îl
contrazică.
În comentariile de sub postare, persoane care se prezintă drept farmaciști spun că nu primesc
medicamentele comandate. Nu transformăm comentariile în statistici naționale. Dar nici nu le
anulăm cu superioritate birocratică. Rolul Ministerului este să verifice unde se rupe lanțul, nu să
câștige discuția pe Facebook.
România avea încă din octombrie 2016 platforma medicamentelipsa.ms.ro: pacienții și
profesioniștii puteau semnala lipsuri, iar statul își asuma un răspuns. Platforma a funcționat ani la
rând; în martie 2024, Ministerul confirma că nu mai funcționa. Un instrument de ascultare a
pacienților a fost lăsat să cadă. Între timp, ministerul a perfecționat arta de a publica statistici.
Prin Ordinul nr. 1.345/2016 exista și obligația dezvoltării, în Sistemul Electronic de Raportare,
a unui mecanism de urmărire a sesizărilor farmaciilor despre medicamente lipsă. În decembrie
2024, Rafila a abrogat expres acea prevedere. Platforma publică și modulul din ordin nu erau
același lucru; abrogarea nu dovedește că ea a închis site-ul. Dar dovedește cât de ușor a dispărut
din legislație o obligație de a urmări lipsurile, în timp ce oamenii le reclamau în continuare. Statul
numără cutiile; cine mai ascultă pacientul?
III. PNRR: spitalele nu sunt salvate când li se schimbă dosarul
PNRR era ocazia rară de a transforma promisiuni vechi în clădiri, secții și servicii reale.
Guvernarea PSD a consumat ani cu liste, ajustări, transferuri și conferințe de presă. Nu negăm
lucrările care au avansat și finanțările alternative găsite. Spunem însă că o schimbare de program
nu ține loc de spital deschis.
În septembrie 2023, Alexandru Rafila a anunțat o reducere de 740 de milioane de euro a alocării
PNRR pentru Sănătate, în cadrul ajustării granturilor europene, și scoaterea a șase spitale de pe
lista finanțată astfel. Despre ele spunea că „au alergat mai încet”. Alexandru Rogobete, atunci
secretar de stat, apăra schimbarea sursei de finanțare. Au alergat mai încet, spuneau ei. Dar nu
spitalele au pierdut timp. Pacienții au pierdut timp.
În iulie 2025, Alexandru Rogobete a promis că demisionează dacă proiectul informatic CNAS
din PNRR nu este finalizat până în decembrie 2026. Termenul încă nu a expirat. Nu-i atribuim o
promisiune despre toate spitalele PNRR. Dar îi reamintim propria măsură a răspunderii: când îți
pui singur funcția drept garanție, publicul are dreptul să țină minte.
La 11 ani de la Colectiv, cele trei noi centre pentru mari arși încă nu erau operaționale, iar statul
cheltuise peste 11 milioane de euro pentru tratamente în străinătate. Întrebat de ce s-a ajuns aici,
ministrul a spus: „Eu nu vă pot spune de ce în 11 ani nu s-au făcut”. Pentru anii dinainte de 2021
nu îi atribuim deciziile altora. Dar de atunci a lucrat în conducerea ministerului. Un membru al
conducerii nu poate explica la nesfârșit eșecurile ca un vizitator aflat pentru prima dată în clădire.
IV. Vechiul reflex PSD, acum filmat vertical
În 2015, după Colectiv, ministrul PSD Nicolae Bănicioiu spunea „avem tot ce ne trebuie”.
Tragedia Colectiv a făcut, în total, 65 de morți. În 2026, ministrul PSD Alexandru Rogobete spune
că medicamentul „nu a dispărut”, când o pacientă nu îl găsește. Unsprezece ani. Alte nume pe ușă.
Același reflex: întâi se salvează imaginea instituției, abia apoi se caută omul. Nu comparăm
suferințe și situații medicale diferite. Comparăm reflexul politic de a nega realitatea care
incomodează.
PSD a condus Ministerul Sănătății ani întregi, cu întreruperi. După atâta timp la putere,
explicația „am moștenit problemele” nu mai este suficientă. Moștenirea este, în mare parte, chiar a
celor care au guvernat. Iar noua generație PSD pare să fi adăugat reflexului vechi o obsesie nouă:
imaginea de sine. Clipuri cu ministrul. Fotografii cu ministrul. Comunicate despre ministru. În loc
de bilanț, un flux nesfârșit de autopromovare. Șapte postări pe zi nu echivalează cu șapte probleme
rezolvate.
Alexandru Rogobete nu a venit ieri la minister. Din decembrie 2021 a fost consilier, secretar de
stat și ministru. Nu pretindem că fiecare eșec al sistemului i se datorează personal. Dar îi contestăm
dreptul politic de a pretinde că n-are nimic de-a face cu ele. Cinci ani de acces la putere nu se șterg
cu cinci clipuri pe săptămână.
Ministerul Sănătății a fost prea des transformat în decor: deplasări externe, comunicate,
fotografii, inaugurări repetate. Între timp, o platformă prin care pacientul putea spune „nu găsesc
medicamentul” a ajuns nefuncțională. Iar când o pacientă spune astăzi același lucru, ministrul îi
explică de ce statistica lui este mai importantă decât experiența ei. Aceasta nu este doar o eroare de
comunicare. Este o inversare a rostului funcției publice.
Dincolo de această continuă campanie de PR, debutul actualului mandat al domnului ministru
Alexandru Rogobete este marcat și de o tentativă sistematică de control politic asupra instituțiilor
care gestionează fondurile publice din sănătate, în detrimentul autonomiei și profesionalizării
acestora. La 16 noiembrie 2026, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a anulat concursul pentru
16 posturi de director general din cadrul caselor de asigurări de sănătate, cu două zile înainte de
proba scrisă. Anunțul oficial invocă, între motive, rezoluția ministrului Sănătății din 13 noiembrie
2026 privind suspendarea concursurilor. Solicităm publicarea rezoluției, explicarea aplicării ei unei
proceduri în care dosarele fuseseră deja evaluate și prezentarea calendarului pentru ocuparea prin
concurs a celor 16 posturi. Sau vă pregătiţi să luaţi cu asalt CNAS şi casele de asigurări, pentru că,
așa cum chiar dumneavoastră aţi declarat public, „vă plac banii”? Oare doriţi să deţineţi controlul
şi pe cei aproximativ 90 de miliarde de lei de la CNAS? Nu vă mai ajung cei aproximativ 30 de
miliarde de la Ministerul Sănătăţii? Ce vreţi să faceţi cu ei? Să îi administrați dumneavoastră cu
partidul din care faceţi parte?
Totodată, Domnul Alexandru Rogobete are o remarcabilă capacitate de a explica public cum ar
trebui să funcționeze sistemul de sănătate. Vorbește despre reformă, eficiență, digitalizare,
investiții, transparență și respect pentru pacient. Identifică probleme, anunță măsuri, prezintă
strategii și comunică permanent pe rețelele sociale. Dar între ceea ce un ministru declară și ceea ce
realizează există o diferență fundamentală. Iar această diferență nu se măsoară în numărul
comunicatelor de presă, ci în rezultate.
Un ministru nu este evaluat pentru cât de bine descrie problemele sistemului pe care îl conduce,
ci pentru capacitatea de a le rezolva. Pacienții nu se tratează cu postări. Angajatorii nu își
recuperează banii din comunicate. Spitalele nu se deschid prin conferințe de presă. Faptele sunt
măsura guvernării. Nu declarațiile!
În fața Camerei Deputaților, formulăm cinci capete de acuzare politică: bugetul asumat și apoi
pus exclusiv în seama altora; lipsa de respect față de un pacient aflat în nevoie; întârzierile
investițiilor mascate de ceremonii și transferuri de finanțare; ingerința politică în autonomia CNAS
prin blocarea concursurilor; înlocuirea responsabilității cu autopromovarea.
Acestea nu pot fi rezolvate prin încă un comunicat și nici prin promisiunea de a redacta un nou
plan. Un ministru nu trebuie să își negocieze imaginea cu pacientul. Trebuie să își îndeplinească
obligațiile față de el.
De aceea, prin această moțiune simplă, cerem Camerei Deputaților să exprime explicit
dezaprobarea față de modul în care Alexandru-Florin Rogobete a exercitat conducerea
Ministerului Sănătății.
Domnule Rogobete, nu vă mai cerem să anunțați că vă ocupați. Nu vă mai cerem să vă filmați
explicând că ați rezolvat. Vă judecăm după ceea ce nu a ajuns la oameni: medicamentul în farmacie,
banii în servicii, spitalul promis la timp. După atâția ani în conducere, nu mai puteți invoca mereu
un alt vinovat.
Stimați colegi deputați, nu votăm astăzi o broșură despre intenții. Votăm dacă acceptăm ca
Sănătatea să fie condusă prin autosuficiență și spectacol în loc de răspundere. Pacienții nu au nevoie
să creadă în ministru. Au nevoie ca ministerul să funcționeze.
Un pacient nu poate înghiți un Excel. Un spital nu se construiește dintr-un Reel. Iar un
ministru nu se poate ascunde la nesfârșit în propriul videoclip. Domnule Rogobete, funcția
nu este un platou de filmare. Este o răspundere. Asumați-v-o până la capăt!