Doru Bușcu: „Salutul lui Băsescu a fost adecvat și original. Eu presupun că Iliescu a avut relații cu RUSIA”
Invitat în emisiunea Ai aflat cu Ionuț Cristache, jurnalistul Doru Bușcu a analizat portretele politice ale foștilor președinți Traian Băsescu și Ion Iliescu. Bușcu a subliniat spontaneitatea și instinctul politic al lui Băsescu, în contrast cu enigma istorica reprezentată de Iliescu. Urmărește aici emisiunea integrală.
Doru Bușcu a conturat portretul fostului președinte Traian Băsescu și l-a definit ca fiind un lider cu spontaneitate în replici și prezență de spirit. Făcând aluzie la salutul făcut de acesta ca un ultim omagiu pentru Ion Iliescu, Doru Bușcu l-a caracterizat drept un gest adecvat și original, care a provocat un val de reacții în jurul opiniei publice.
„Băsescu a avut întodeauna știința plasamentului și spontaneitate în replici, a avut multe replici memorabile. A avut prezență de spirit și de plasament. Nu ai spune când te uiți la el, că are control asupra realității. Aici a fost adecvat și original în același timp, a mișcat multă lume. Oamenilor le place dacă te comporți ca un lider.”
România, un sat fără câini
În ceea ce-l privește pe Ion Iliescu, Doru Bușcu a pus accentul pe dificultatea construirii unei imagini obiective, în lipsa documentelor din arhivele internaționale. În opinia sa, fostul lider a avut relații directe cu Rusia, însă această legătură nu a fost niciodată dovedită prin intermediul unor documente oficiale. În același context, Bușcu a reamintit perioada în care Iliescu a preluat puterea în fruntea țării, iar România a fost golită de resurse în mod sistematic, dar în același timp, consideră el, a fost soluția cea mai bună la acea vreme.
„Noi avem un portret subiectiv al lui Ion Iliescu, dar nu avem acces la documentele care pot să clarifice poziție lui. Eu, de pildă, presupun că a avut o relație cu Serviciul Secret Rusesc și că într-un fel sau altul a comunicat cu Rusia ce planuri are. Însă, sunt documente în Rusia, în SUA, când acele documente se întind pe masă, este posibil să se schimbe mult din percepția despre Iliescu. Între 90 și 95, România era un sat fără câini din care s-a furat masiv, dar pe de altă parte nu știu dacă ar fi fost posibil și altfel. Nu știu dacă poporul român și-ar fi dorit reforme, concedieri și privatizări, iar Iliescu a simțit ritmul lent al democrației.”