Dan Dungaciu: „Abilitatea diplomatică a Iranului este cunoscută. Au diplomați foarte buni, asemănători celor din Israel”
Într-o ediție transmisă live de Gândul a emisiunii „Marius Tucă Show”, prof. univ. dr. Dan Dungaciu, sociolog, geopolitician și analist, a vorbit despre cum abilitatea diplomatică a Iranului este una recunoscută, comparabilă cu cea a Israelului. Urmăriți aici, integral, emisiunea lui Marius Tucă.
Dan Dungaciu: „Iranul nu cred că era dispus să facă asta. Chiar dacă abilitatea diplomatică a Iranului este cunoscută și recunoscută. Iranul este o națiune sofisticată, cred că singura care se poate compara din punctul ăsta de vedere cu Israelul. Iranul are diplomați foarte buni, cu un orgoliu și o superbie, mă rog, mult cunoscute. Pentru ei, și astăzi, sigur că islamul este important, dar, cum spun ei, Imperiul Persan a fost înaintea islamului.”
Invitat la Marius Tucă Show, Dan Dungaciu a vorbit despre cum abilitatea diplomatică a Iranului este una recunoscută, comparabilă cu cea a Israelului. Acesta a început prin a spune că diplomația iraniană este una sofisticată, plină de orgoliu și superbie. Sociologul menționează că Iranul ar fi avut două opțiuni în situația actuală. Prima opțiune era să își cedeze suveranitatea, cu riscul ca regimul să fie dat jos de popor sau să nu cedeze și să intre în război.
„Iranul nu cred că era dispus să facă asta. Chiar dacă abilitatea diplomatică a Iranului este cunoscută și recunoscută. Iranul este o națiune sofisticată, cred că singura care se poate compara din punctul ăsta de vedere cu Israelul. Iranul are diplomați foarte buni, cu un orgoliu și o superbie, mă rog, mult cunoscute. Pentru ei, și astăzi, sigur că islamul este important, dar, cum spun ei, Imperiul Persan a fost înaintea islamului. Deci, din punctul ăsta de vedere, au două surse de, hai să zic așa, de mândrie și de identificare națională. Două zone culturale fac ca orgoliu și mândrie iraniană să fie un lucru extrem de important. Dacă ar fi cedat aceste lucruri, sigur că nu mai rămânea nimic din suveranitate iraniană. Adică își lăsau cerul gol, fără capacitate să reacționeze. În plus, ieșirile, protestele reale în fața unui regim care pierduse mult, în bună măsură controlul, care n-avea susținere populară, care a ucis poate nu 35.000 de oameni, cât se vorbește… Sunt recunoscuți 3000. Deci mii de oameni au fost omorâți de acest regim. Deci este clar că în fața acestei negocieri aveau două opțiuni: sau cedăm și ne dau jos… Ne dă jos poporul, după aceste cedări majore făcute americanilor și Israelului. Sau nu cedăm, mergem la război și o să murim, ca să zic așa, într-un regim de martiraj mult iubit.”, a explicat sociologul.