Pelerinaj IMPRESIONANT de Ziua Crucii în centrul Capitalei. Credincioșii au stat ore la coadă să atingă lemnul Crucii pe care a fost răstignit Iisus Hristos / Povestea neștiută a relicvei sfinte și cum a fost redescoperită din întâmplare. „Este cel mai mare fragment din lemnul Sfintei Cruci din România”
București, Calea Victoriei. Peste drum de terasele pline cu bucureștenii care au ieșit să ocupe bulevardul închis circulației rutiere, se poate vedea o coadă de oameni care crește de la un minut la altul. Destinația finală este Biserica „Sfânta Cruce și Sfântul Vasile cel Mare”. În curtea lăcașului, adăpostit într-un cort albastru, se află un tezaur de căpătâi al creștinătății: cel mai mare fragment din lemnul Sfintei Cruci aflat în România.
Sute de persoane s-au așezat la coadă pentru a atinge un fragment Sfânta Cruce
Biserica „Sfânta Cruce și Sfântul Vasile cel Mare” din București devine pe 14 septembrie, în fiecare an, loc de pelerinaj pentru credincioși. Este praznicul Înălțării Sfintei Cruci și hramul uneia dintre cele mai vizitate biserici din București.
„Credința ne ajută întotdeauna”
„E un ajutor. Am avut ajutor când am mai venit. Am așa evlavia asta. Am venit din Periș. Am fost și vineri. A trecut o oră de când stau la coadă”, a spus o femeie care a venit din provincie pentru rugăciune.
„Vin aproape în fiecare an. De ani de zile vin aici. Mă simt bine după. Credința ne ajută întotdeauna. Altfel nu am putea învinge tot răul. Stau la coadă de aproape două ore”, a explicat o altă femeie.
Deși mulți dintre pelerini vin în fiecare an să atingă fragmentul din Crucea Mântuitorului, puțini știu povestea tumultoasă a acestei relicve care risca să se piardă într-un mobilier abandonat al unei vechi biserici.
„Era ca o carte băgată între cărți”
Preotul Paroh Cristinel Trandafir a împărtășit, pentru Gândul, povestea neștiută a fragmentului de lemn, care a fost păstrat în România zeci sau poate chiar sute de ani.
„Este o istorie lungă a sosirii lemnului sfânt la noi în țară. În primul rând amintim de faptul că 300 de ani sfânta cruce a fost ascunsă în pământ. Golgota a fost acoperită de pământ pentru că, atunci, la vremea aceea, primele secole, iudeo-creștinii doreau să vină să se închine acolo, în locul în care Mântuitorul a fost răstignit și înmormântat. Împărați romani au acoperit și au pus acolo o movilă și un templu dedicat unei zeități. Însă au venit împărații Constantin și maica sa Elena, mama împăratului Constatin, care cu mult dor voia să vadă crucea pe care a fost răstignit Hristos. Și atunci a stat acolo, Sfânta Elena, la Ierusalim foarte smerită și în istorografie se povestește cum ea mergea prin cetate și, îmbrăcată modest, făcea milostenie peste tot și era atât de iubită și era ca o mamă a tuturor oamenilor din Ierusalim.
A stat acolo împreună cu cei care săpau până a descoperit Sfânta Cruce ca să o îmbrățișeze și, atunci, când au descoperit-o, s-au mai aflat și celelalte cruci pe care au fost răstigniți cei doi tâlhari, drept pentru care patriarhul Macarie s-a gândit că ar fi bine să atingă aceste cruci de trupul unei femei care murise și era o trecere funebră în vremea respectivă. Când au atins crucile de acea moartă, când au atins-o de crucea Mânduitorului Hristos, ea a înviat. Aceasta a fost minunea prin care a arătat că Sfânta Cruce are puterea lui Hristos, iar Dumnezeu a dat această putere ca să arate slava vieții sale. Și atunci s-au făcut multe minuni”, a povestit preotul paroh.
„Fragmentul din Sfânta Cruce provine de la Mănăstirea Dohiariu din Sfântul Munte Athos”
Fragmente din Sfânta Cruce au ajuns în tezaurul de la Sfântul Mormânt, dar și la Constantinopol.
„Acest fragment al nostru provine de la Mănăstirea Dohiariu din Sfântul Munte Athos, care se afla în patrimoniul mănăstirii și în patrimoniul starețului Macarie din secolul XVIII și care la sfârșit secolului XVIII, după 1770 întocmește un relicvar care este sub forma unei evanghelii din lemn, ca un fel de casete, ca un fel de evanghelic, ca un fel de carte care se închidea, dar atunci când o deschideai erau săpate în interior, acolo în această copertă de lemn, pe o parte lemnul Sfintei Cruci, unde erau doi heruvimi, împărații Constantin și Elena, iar în mijloc această bucată de Sfântă Cruce care se putea scoate spre binecuvântare și folosință liturgică, iar în partea stângă erau mai multe casetuțe dedicate sfinților martiri, adică martiri care au murit în mod mucenicește pentru Hristos, pentru cruce”, a completat preotul paroh.
În locul în care se află, în prezent, Biserica „Sfânta Cruce și Sfântul Vasile cel Mare” au existat, de-a lungul anilor, alte două biserici. Părintele Paroh a povestit că fragmentul din Sfânta Cruce ar fi putut trece din altar în altar.
„Macarie Dohiaritul a venit în Țările Române, în desagă cu această evanghelie cu sfinte moaște, sfinte odoare, ca să obțină un anumit sprijin sau odoare folositoare pentru mănăstirea Dohiariu, pentru că vreme de 500 de ani, spune un istoric filozof rus, poporul român a susținut cel mai mult Sfântul Munte Athos, așa încât iată că au ajuns aici în România.
Apoi, sigur că au existat încă două biserici, o biserică intermediară care s-a ruinat la 1838 și biserica aceasta în care slujim noi astăzi, biserică construită la 1847, iar aceste sfinte-odoare e posibil să fi trecut din altar în altar, alături de alte obiecte care au fost practic cumva comune și unind cele trei sfinte altare în timp. Interesant este că până la 1970-1980, ele au stat ascunse într-o nișă deasupra Sfântului Altar unde era toată arhiva și era cumva blocată acolo. Era ca o carte băgată între cărți„, a mărturisit el.
Cel mai mare fragment din lemnul Sfintei Cruci care se află în România
„Ne-am dat seama că avem parte de un tezaur”
Preotul Paroh Cristinel Trandafir povestește că a înțeles atunci când a venit rândul său ca paroh că într-un mobilier smerit era de fapt un tezaur. Așa se face că a început să cerceteze obiectul și a descoperit că avea să vadă cel mai mare fragment din lemnul Sfintei Cruci aflat în România.
„Aceste odoare au rămas în biserica până în anii 1980-1990, până când unul dintre înaintașii mei parohii de aici l-au dat jos, l-au descoperit, din întâmplare sau au vrut să facă curat acolo și le-au adus la părintele Patriarh Teoctist care le-a văzut, a înțeles despre ce este vorba.
Ulterior a venit rândul meu ca paroh să înțeleg că într-un mobilier destul de smerit era de fapt un tezaur pe care l-am cercetat cu mult amănunt. Am adus aici oameni care se pricep, oameni care sunt cunoscători și care sunt specializați în înțelegerea artefactelor atât din Sfântul Munte Athos, cât și bijutieri de aici și împreună, din punct de vedere arheologic și al cunoștințelor, am înțeles că lemnul Sfintei Cruci este autentic.
Ne-am dat seama că avem parte de un tezaur și anume cel mai mare fragment din lemnul Sfintei Cruci care se află în România. Este important acest lucru, să știm că în România există un fragment așa de mare, dar modul în care a rămas la noi, ori că a fost cumpărat de unul dintre boieri, ori că acel stareț bătrân a răposat la noi, încă rămâne de cercetat.
Important este că de veacuri, de secole, iată, din secolul XVIII și până astăzi a rămas în patrimoniul bisericii, ceea ce înseamnă că nu trebuie trecut cu vederea, ci trebuie pus în valoare și mai ales trebuie cinstit cum se convine. Din 2011 am întocmit această raclă pe care Părintele Patriarh a binecuvântat-o și am întocmit-o la Atelierele Patriarhale de la Popești-Leordeni. Este practic prima raclă care s-a confecționat în atelierele patriarhale de când a venit Părintele Patriarh”, a mărturisit părintele paroh.
RECOMANDAREA AUTORULUI:
Mare sărbătoare ortodoxă duminică, 14 septembrie. Tradiții și obiceiuri de ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI