Mare sărbătoare ortodoxă duminică, 14 septembrie. Tradiții și obiceiuri de ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI

Înălţarea Sfintei Cruci este considerată cea mai veche dintre sărbătorile creştine și amintește de patimile şi moartea Mântuitorului Iisus Hristos pe muntele Golgota. Această zi este cinstită prin post aspru de creștinii ortodocși.

Data de 14 septembrie se consideră a vesti sfârşitul verii şi începutul toamnei.

În popor, ziua mai este cunoscută drept Cârstovul Viilor şi Ziua Şarpelui.

Istoricul sărbătorii Înălţarea Sfintei Cruci

Când a binevoit Dumnezeu să dea deplină libertate Bisericii Sale, a ales pentru acest scop, dintre toţi împăraţii lumii, pe Sfântul împărat Constantin cel Mare şi pe mama sa, Elena. Constantin cel Mare (306-337) voia să găsească Crucea pe care fusese răstignit Mântuitorul, iar pentru aceasta a trimis-o la Ierusalim pe mama sa, împărăteasa Elena.

VACANȚĂ Turiștii au desemnat cele mai „neprietenoase” orașe din Europa. Unul dintre ele a fost descris drept „destul de sumbru”

23:01

FLASH NEWS Scenariul lui Adrian Țuțuianu (AEP), dacă mâine s-ar dizolva Parlamentul: „Instituțiile ar fi luate prin surprindere”

22:43

În decursul timpului însă, peste locul unde se afla îngropată Crucea, fusese construit un templu păgân, căci împăratul roman Hadrian (117-138), „a poruncit să astupe mormântul Domnului cu ţărână şi cu pietre”. (Vieţile Sfinţilor)

„Împărăteasa Elena, vrând să găsească crucea cea de viaţă făcătoare a Domnului, cea ascunsă de evrei, a chemat pe toţi evreii şi i-a întrebat pe dânşii (…) Dar, lepădându-se ei, că nu ştiu, împărăteasa Elena i-a îngrozit cu munci şi cu moarte, şi aceia i-au arătat ei un bărbat bătrân, anume Iuda, zicând: «Acesta poate să-ţi arate ţie ceea ce se caută.

Făcându-se multă cercetare, au mers la un loc unde era un munte mare împresurat cu pământ şi cu pietre. Acolo Iuda a arătat că este ascunsă crucea Domnului. Împărăteasa Elena a poruncit să se răscolească ţarina şi să se sape. Iar patriarhul Ierusalimului, Macarie, rugându-se la locul acela, îndată s-a arătat mormântul şi locul căpăţânii în partea dinspre răsărit şi aproape de dânsele au aflat îngropate trei cruci şi după aceea au aflat cinstitele piroane.

Dar, neştiind care ar fi fost crucea lui Hristos, s-a întâmplat în acea vreme că se ducea un mort la îngropare şi, atunci, patriarhul a cerut celor ce-l duceau să stea; şi se aşezară crucile pe mortul acela câte una pe rând, iar când au pus crucea lui Hristos, îndată mortul a înviat şi s-a sculat viu cu puterea Dumnezeieştii Cruci a Domnului.

De ce se ține post de Înălțarea Sfintei Cruci

Împărăteasa, primind cu bucurie cinstita cruce, i s-a închinat şi a sărutat-o; asemenea şi toată suita împărătească. Alţii, însă, nu puteau să vadă şi să sărute Sfânta Cruce în acea vreme, din pricina mulţimii celei mari de lume, şi au dorit ca măcar de departe s-o poată vedea. Atunci, patriarhul Macarie, stând la un loc mai înalt, a făcut înălţarea, arătând cinstita cruce mulţimii, iar ei au strigat: «Doamne miluieşte!»”. (Vieţile Sfinţilor)

Acela a fost momentul începutului praznicului „Înălţării cinstitei Cruci a Domnului”.

Înălţarea Sfintei Cruci, spre deosebire de alte praznice împărăteşti, se serbează cu post pentru că aduce aminte de patimile şi de moartea Mântuitorului Hristos.

Taina cea mare a Crucii este ascunsă în taina mântuirii neamului omenesc, care s-a pregătit chiar de la întemeierea lumii.

Crucea lui Hristos este cel dintâi altar de jertfă al Bisericii creştine pentru că pe dânsa S-a jertfit Mântuitorul lumii şi a sfinţit-o cu Sângele Său, iar pe noi ne-a răscumpărat din robia păcatului, după cum a spus și părintele Ilie Cleopa.

Tradiții și obiceiuri de Înălţarea Sfintei Cruci

Înălţarea Sfintei Cruci, pe 14 septembrie, simbolizează și sfârşitul verii şi începutul toamnei.

Popular, ziua aceasta se mai numește și Cârstovul Viilor sau Ziua Şarpelui. Prima denumire este mai des folosită în regiunile deluroase şi sudice din România și marchează începutul culegerii viilor. A doua denumire are legătură cu o credință populară care spune că şerpii încep să se retragă în ascunzişurile subterane, hibernând până în primăvară.

Alte tradiții mai spun că, de Ziua Crucii, se strâng ultimele plante de leac care cresc pe pământ, cum ar fi boz, micşunele, mătrăgună, năvalnic. Toate acestea, împreună cu buchete de flori de câmp și busuioc se duc la biserică, se așeză lângă Sfânta Cruce și sunt sfinţite de preoți. După aceea, plantele sunt aduse în casă și puse la icoane, fiind folosite pentru vindecarea unor boli.

Busuiocul care se sfinţește de Ziua Crucii se pune în vasele din care beau apă păsările, pentru a le feri de boli, dar şi la streşinile caselor, pentru a feri de rele gospodăria, în special de fulgere.

În Bucovina, de exemplu, oamenii încă mai fac ritualuri contra duhurilor rele sau cu scop fertilizator. Astfel, se atârnă în ramurile pomilor fără de rod cruci din busuioc sfinţit, spre a avea recoltă bogată în toamna viitoare.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

Când pică sărbătorile cu CRUCE roșie în 2025? Praznicele importante din calendarul ortodox marcate de tradiții și obiceiuri străvechi românești

Cât timp mai transmitem „La mulți ani”, după Anul Nou. Ce spun tradițiile și obiceiurile despre această URARE