Victoria partidului Contractul Civil – al premierului Nikol Pașinian – în recentele alegeri parlamentare din Armenia a lăsat multe întrebări fără răspuns. Cum a reușit Pașinian să câștige din nou după înfrângerea zdrobitoare a Armeniei în războiul cu Azerbaidjanul și pierderea Nagorno-Karabahului? Dezamăgirea în societatea armeană a fost profundă. Și de ce mașinațiunile politice ale Kremlinului, care intimidează chiar și democrațiile avansate, nu au funcționat într-o țară cu instituții în stadiu incipient? „Moscova păstrează, încă, pârghii puternice de influență”, avertizează un fost parlamentar armean.
Conform rezultatelor oficiale, partidul lui Pașinian a obținut un procent convingător, de 49,7% din voturi.
Partidul pro-european a obținut mai multe voturi în provincii. Naționaliștii pro-ruși au avut rezultate mai bune în orașele mari.
„Acest paradox s-ar fi putut datora faptului că armenii cu dublă cetățenie rusă au venit să voteze pentru Karapetyan (prezența la vot a fost cu 10% mai mare decât de obicei). Dar există și alte explicații convingătoare”, scrie Mikayel Zolyan într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
Una dintre aceste explicații este că o „majoritate tăcută” pro-Pașinian.
„Majoritatea tăcută a fost dispusă să facă orice pentru a împiedica vechea gardă prerevoluționară și rețelele sale pro-ruse să revină la putere. Alături de susținătorii integrării în UE și de cei deranjați de interferența Kremlinului, aceștia au făcut furori la alegerile parlamentare.
În orașele mari, un segment vocal al clasei de mijloc și al intelectualității armene rămâne incapabil să-l ierte pe Pașinian pentru pierderea Karabahului.
Războiul s-a încheiat cu înfrângerea Armeniei și cu fuga ulterioară a etnicilor armeni din Nagorno-Karabah. Într-adevăr, justificarea oficialilor ruși pentru interdicția de import (standardele fitosanitare) a părut batjocoritoare. I-a determinat chiar și pe unii dintre criticii lui Pașinian să voteze pentru el”, explică Mikayel Zolyan.
Cu toate acestea, partidele pro-ruse nu au avut rezultate slabe. Acestea își datorează câștigurile parlamentare segmentului societății armene care este încă dispus să creadă Moscova și îl învinovățește pe Pașinian pentru pierderea Karabahului.
„Sprijinul din partea Occidentului a contribuit, de asemenea, la contracararea presiunii Rusiei.
În ciuda tuturor dezacordurilor lor, Washingtonul și Bruxellesul sunt de aceeași părere în ceea ce privește Armenia.
Europenii au oferit un sprijin și mai mare. Summitul Comunității Politice Europene din mai de la Erevan a fost fără precedent în ceea ce privește numărul de invitați de rang înalt.
Nici nu a fost totul de paradă. UE a alocat Armeniei granturi pentru diverse programe de integrare în UE. A trimis o „misiune de parteneriat” pentru a combate amenințările hibride. A oferit asistență financiară și și-a deschis temporar piața pentru produsele armene interzise pe piețele rusești”, amintește Mikayel Zolyan, fost parlamentar armean.
Neutralitatea vecinilor Armeniei a atenuat, de asemenea, o parte din presiune. În ciuda legăturilor lor cu Moscova și a relațiilor tensionate cu Occidentul, Georgia și Iranul au reacționat calm la victoria lui Pașinian.
„Drumul de urmat rămâne anevoios pentru Pașinian. El a asigurat sprijinul majorității tăcute, dar a pierdut o parte din clasa de mijloc, în timp ce dușmanii săi politici sunt încurajați.
Baku insistă în prezent că, înainte de a putea fi semnat un tratat de pace, Armenia trebuie să își modifice constituția pentru a elimina referințele indirecte la Nagorno-Karabah. Lucru acesra ar necesita un referendum.
De asemenea, este posibil ca părțile să găsească alte modalități de a face progrese – cum ar fi semnarea, dar neratificarea unui tratat sau deschiderea granițelor Armeniei fără unul”, mai scrie Mikayel Zolyan.
Opoziția pro-rusă nu va putea opri procesul de pace, dar ar putea încetini apropierea Armeniei de UE.
„Rezultatul de la alegerile parlamentare ar putea, de asemenea, să dea Moscovei impresia că Pașinian este mai puțin în siguranță decât pare. Moscova ar fi motivată să intensifice presiunea hibridă asupra Erevanului.
Totuși, apropierea Armeniei de Occident va persista – la fel ca și ciclul de tensiune și normalizare a relațiilor sale cu Rusia.
Creșterea excesivă a presiunii ar putea avea efectul invers pentru Rusia. Ar putea fi puse în pericol activele rusești rămase în Armenia. Este vorba despre companii precum Gazprom Armenia și Căile Ferate din Caucazul de Sud, dar și de baza militară de la Gyumri”, încheie Mikayel Zolyan.