„TESTAMENTUL” LUI STEVE JOBS

Redactor:
Mihai Schiau
„TESTAMENTUL” LUI STEVE JOBS
Steve Jobs a susținut, în 2005, un discurs în fața absolvenților Universității Stanford, în care a vorbit, printre altele, despre moarte. Citește mai jos povestea vieții omului care avea să schimbe lumea, povestită chiar de el

Steve Jobs a susținut, în 2005, un discurs în fața absolvenților Universității Stanford, un discurs alcătuit din trei povești, trei pilde desre sine, despre dragoste și pierderi, despre moarte. Momentul Stanford 2005 a fost unul dintre rarele momente în care Jobs a vorbit despre sine, despre faptul că a fost adoptat, că a renunțat la colegiu, despre apropierea morții, dar și despre valorile pe care trebuie să le păstrezi vii.

Citește mai jos povestea vieții omului care avea să schimbe lumea, spusă chiar de el:

Sunt onorat să fiu cu voi astăzi, la absolvirea uneia dintre cele mai bune facultăți din lume. Eu nu am terminat niciodată facultatea. Să fiu sincer, acesta este momentul în care mă simt cel mai aproape de absolvirea unei facultăți. Azi, vreau să vă spun trei lucruri din viața mea. Atât. Nu e mare lucru. Doar trei povești.

Citește AICI detalii despre MOARTEA LUI STEVE JOBS, dar și reacțiile internaționale după această știre

PRIMA POVESTE. Am renunțat la Colegiul Reed după primele șase luni. Totul a început înainte să mă nasc. Mama mea biologică era o studentă tânără și nemăritată și a decis să mă dea spre adopție. Ea voia foarte mult să fiu adoptat de oameni care au terminat liceul și facultatea. Inițial, trebuiau să mă adopte un avocat și soția lui. Doar că s-au decis în ultimul moment că voiau o fată. Așa că părinții mei, care se aflau pe lista de așteptare, au primit un telefon în mijlocul nopții. „Sigur că vrem să îl adoptăm”, a fost răspunsul lor. Însă, inițial, mama mea biologică a refuzat să semneze actele de adopție, pentru că aflase că nici viitorii mei părinți nu terminaseră colegiul. Până la urmă, au convis-o, când i-au promis că eu voi merge la colegiu.

17 ani mai târziu, am mers, dar am ales un colegiu la fel de scump ca Stanford, iar părinții mei, din clasa muncitoare, își dădeau toate economiile pe mine. După șase luni, am simțit că nu mă ajută la nimic colegiul. Nu știam ce vreau să fac cu viața mea și nu știam cum mă poate ajuta colegiul să mă hotărăsc. Și mai și cheltuiam toate economiile pe care părinții mei le făcuseră, de-a lungul vieții. Așa că am renunțat, sperând că totul va fi bine. A fost destul de înfricoșător, dar, privind înapoi, a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat. Am început să merg doar la orele care mă interesau.

Nu a fost totul boem. Nu aveam unde să dorm, așa că dormeam pe jos, în camerele prietenilor. Returnam sticlele de Cola, care costau 5 cenți, ca să am cu ce să-mi cumpăr de mâncare, și mergeam 11 kilometri pe jos, în fiecare duminică, ca să iau o masă bună la templul budist Hare Krishna. De fapt, tot ceea ce am învățat urmându-mi curiozitatea și intuiția s-a dovedit a fi de neprețuit. Să vă dau un exemplu.

La Colegiul Reed se făceau unele dintre cele mai bune cursuri de caligrafie. Fiecare poster și fiecare etichetă de pe fiecare raft din campus erau scrise frumos. Așa că am urmat și eu cursul. Am învățat acolo despre fonturile cu serife, fără serife, despre spațiile și combinațiile dintre litere etc. Mi s-a părut fascinant, dar nu i-am găsit o aplicație practică. Abia peste zece ani am găsit-o, când am inventat calculatorul Macintosh. Era primul calculator cu fonturi frumoase.

Și,pentru că Windows a copiat Apple, probabil că niciun calculator nu ar fi avut aceste fonturi dacă nu aș fi urmat acel curs. Mi-a fost greu să fac această conexiune (n.r. colegiu-Macintosh) în studenție, dar după zece ani totul a devenit clar.

Nu poți face conexiuni dacă privești doar înainte, ci doar dacă privești înapoi. Trebuie să ai încredere că „punctele” se vor conecta la un moment dat, în viitor. Trebuie să ai încredere în ceva: în curaj, în destin, în viață, în karma, nu contează. Abordarea asta nu m-a trădat niciodată și a făcut diferența în viața mea.

A DOUA POVESTE. A doua poveste este despre dragoste și pierderi. Am aflat de tânăr ce îmi place să fac. Am fondat Apple, în garajul casei părinților mei, pe când aveam doar 20 de ani. Am lucrat din greu și, în doar zece ani, Apple a ajuns să valoreze 2 miliarde de dolari și să aibă 4.000 de angajați. Aveam 30 de ani și tocmai lansasem calculatorul Macintosh, cu un an în urmă. Apoi, am fost dat afară.

Cum să fii dat afară de la o companie pe care tu ai fondat-o? Păi, pe măsură ce compania creștea, am angajat pe cineva despre care credeam că este talentat să conducă Apple, alături de mine. Timp de un an, totul a mers bine, dar apoi viziunile noastre despre viitor au început să difere, iar comitetul director i-a luat lui partea. Astfel, am fost dat afară. Tot ceea ce clădisem în întreaga viață a dispărut, era devastator.

Pentru câteva luni, nu am știut ce să fac. Simțeam că am dezamăgit generația de antreprenori dinaintea mea, că am pierdut bastonul de mareșal care-mi fusese dat. M-am întâlnit cu David Packard (n.r. co-fondator Hewlett-Packard) și cu Bob Noyce (n.r. co-fondator Intel) și mi-am cerut scuze că eșuasem atât de grav. Eram un eșec public și chiar mă gândeam să plec din Silicon Valley (n.r. unde au sediul marile corporații tehnologice ale lumii). Dar, încet-încet, am început să realizez ceva: încă îmi plăcea ce făceam. Lucrurile la Apple nu se schimbaseră deloc, eram respins, dar încă eram îndrăgostit de tehnologie. Așa că am luat-o de la capăt.

Nu mi-am dat seama pe moment, dar faptul că am fost dat afară de la Apple a fost unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat vreodată. Greutatea succesului a fost înlocuită de ușurința de a fi din nou începător, mai nesigur pe mine. Astfel, am intrat într-una dintre cele mai creative perioade ale vieții mele.

În următorii cinci ani, am fondat două companii, NeXT și Pixar, și m-am îndrăgostit de o femeie extraordinară, care avea să devină soția mea. Pixar a creat primul film animat din lume, Toy Story, și acum este cel mai de succes studio pentru filme de animație din lume. În mod incredibil, Apple a cumpărat NeXT, așa că eu m-am întors , iar tehnologia inventată la NeXT este sufletul renașterii Apple.

Sunt aproape sigur că niciunul dintre aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat dacă nu aș fi fost dat afară de la Apple. A fost ca un medicament cu gust groaznic, dar de care pacientul avea nevoie. Uneori, viața te lovește în cap cu o cărămidă. Nu-ți pierde speranța. Sunt convins că singurul lucru care m-a făcut să continui a fost că iubeam ceea ce făceam. Trebuie să aflați ce iubiți și ce vă place. Asta este valabil atât pentru viața profesională, cât și pentru cea personală. Munca vă va ocupa o mare parte din viață și singurul mod în care puteți fi complet satisfăcuți este să faceți ceea ce considerați voi o meserie grozavă. Dacă n-ați găsit-o încă, mai căutați, nu vă resemnați. La fel cum se întâmplă și cu celelalte probleme de pe suflet, veți ști când ați găsit-o. Și, la fel ca o relație, devine din ce în ce mai bună pe măsură ce trec anii. Așa că trebuie să căutați ce vă place până găsiți acest lucru. Nu vă resemnați!

A TREIA POVESTE. A treia poveste este despre moarte. Când aveam 17 ani, am citit ceva de genul: „Dacă trăiești fiecare zi ca și când ar fi ultima, într-o zi sigur vei avea dreptate”. M-a marcat și, de atunci, m-am uitat în oglindă în fiecare dimineață și m-am întrebat: „Dacă azi ar fi ultima zi din viața mea, aș vrea să fac ceea ce fac acum?”. Iar dacă răspunsul era „nu” pentru mai multe zile în șir, știam că trebuie să schimb ceva.

Faptul că am știut mereu că voi muri în curând este „unealta”care m-a ajutat să iau decizii importante în viață. Pentru că aproape totul – așteptările, mândria, frica de rușine sau eșec – sunt lucruri care pălesc în fața morții, lăsând loc doar pentru ceea ce este important. Faptul că îți aduci aminte că vei muri este cea mai bună metodă pe care o cunosc eu de a evita capcana care te face să crezi că ai ceva de pierdut. Nu există niciun motiv pentru care să nu îți urmezi inima.

Acum un an (n.r. în 2004), am fost diagnosticat cu cancer. Mi s-a făcut o tomografie la 7.30 dimineața, care indica în mod clar că am o tumoare pe pancreas. Nici nu știam ce este pancreasul. Doctorii mi-au spus că, aproape sigur, acest tip de cancer este incurabil și că nu ar trebui să mă aștept să trăiesc mai mult de trei-șase luni. Doctorii m-au sfătuit să merg acasă și să-mi fac ordine în treburi, ceea ce în limbajul medicilor înseamnă să te pregătești de moarte.

Înseamnă să încerci să le spui copiilor tăi, în doar câteva luni, tot ceea ce credeai că vei avea timp să le spui în zece ani. Înseamnă să te asiguri că totul este pregătit astfel încât să-i fie cât mai ușor posibil familiei tale. Înseamnă să-ți iei la revedere.

Am trăit toată ziua cu acest diagnostic în minte. Totuși, mai pe seară, am făcut o biopsie, adică doctorii mi-au băgat un endoscop pe gât, prin stomac și intestine, mi-au băgat un ac în pancreas și au scos câteva celule din tumoare. Eram sedat, dar soția mea, care era acolo, mi-a spus că, în momentul în care s-au uitat la celule la microscop, doctorii au început să plângă, pentru că s-a dovedit că sufăr de o formă foarte rară de cancer pancreatic, care se vindecă prin operație. Am făcut operația, iar acum mă simt bine.

A fost momentul în care m-am aflat cel mai aproape de moarte și sper să rămână așa pentru următorii zeci de ani. Faptul că am trecut prin asta mă face să vă spun un lucru cu puțin mai multă siguranță decât atunci când moartea era un doar concept.

Nimeni nu vrea să moară. Nici măcar oamenii care vor să ajungă în Rai nu vor să moară ca să ajungă acolo. Cu toate astea, moartea este destinația pe care o împărțim cu toții. Nimeni nu a scăpat de ea. Și așa și trebuie, pentru că Moartea este, foarte probabil, cea mai bună invenție a Vieții. Este agentul de schimbare a Vieții. Ea îi „curăță” pe cei bătrâni și face loc pentru cei „noi”. Deocamdată, cei „noi” sunteți voi, dar într-o zi, nu foarte îndepărtată de cea de azi, veți deveni treptat cei „vechi” și veți fi „curățați”. Îmi pare rău că sunt dramatic, dar cam așa e.

Timpul vostru este limitat, așa că nu-l irosiți trăind în locul altcuiva. Nu fiți prinși în dogme, care înseamnă să trăiți cu rezultatele gândirii altor oameni. Nu lăsați „zgomotul” creat de opiniile altora să vă distragă de la vocea voastră interioară. Și, cel mai important, aveți curajul să vă urmați inima și intuiția. Ele știu, cumva, ceea ce vreți să deveniți cu adevărat. Tot restul este secundar.

Când eram tânăr, exista o publicație uimitoare, numită „The Whole Earth Catalog” (Catalogul întregului Pământ), care era una dintre bibliile generației mele. A fost creată de un tip pe nume Stewart Brand, aici în Menlo Park (n.r. aproape de Palo Alto, California), care a adus revista la viață cu ajutorul talentului său poetic. Asta se întâmpla prin anii ’60, înainte să apară calculatoarele, așa că totul era făcut cu ajutorul mașinilor de scris, al foarfecelor și al camerelor foto polaroid. Revista era un fel de Google pe hârtie, 35 de ani înainte ca Google să apară. Era idealistă și plină de „unelte” simple și noțiuni extraordinare.

Stewart și echipa lui au lansat câteva ediții ale „The Whole Earth Catalog” și, după ce revista și-a urmat cursul, au lansat un ultim număr. Era mijlocul anilor ’70 și eu eram de vârsta voastră. Pe coperta patru a ultimului număr, era o fotografie cu un drum de țară, la răsărit. Sub fotografie, erau cuvintele: „Rămâneți Flămânzi. Rămâneți Nebuni”. Era mesajul lor de rămas bun, înainte de a se închide. Mereu mi-am dorit același lucru pentru mine. Iar acum, când absolviți și o luați de la început, vă doresc asta și vouă.

Rămâneți Flămânzi. Rămâneți Nebuni.

Vă mulțumesc foarte mult tuturor.

Transfer ISTORIC la FCSB. Becali dă o nouă lovitură memorabilă şi îşi vinde starul la...
Tragedie în România. Fotbalistul a murit într-un cumplit accident rutier
FOTO. Lora, apariție fierbinte pe plajă! Cum s-a pozat vedeta și ce le-a arătat fanilor
Andreea Esca, cu sânii la vedere! Cum a putut să apară pe post:
Dezvăluiri uluitoare: fiul lui Ilie Dumitrescu vindea cocaină amestecată cu Paracetamol și fura la cântar!
Florin Cîţu, ANUNŢ pentru elevi şi părinţi! Se ÎNCHID iar şcolile?!
FOTO Căţelul „minune” din Oklahoma, născut cu două cozi şi şase picioare: „Un miracol numit...
BANCUL ZILEI – Blondele și sexul zgomotos
Cinci români au câștigat sume uriașe după ce și-au pus soțiile să facă sex pe...
Tragedie în România. Fotbalistul a murit într-un cumplit accident rutier
Un român a plantat o sămânță într-o damigeană, în anul 1960. Ce s-a întâmplat cu...
Ce declanşează la FEMEI dorinţa de a FACE sex? Răspunsul cercetătorilor este neaşteptat.Toţi bărbaţii ar...
Românii care au cont și card la aceste bănci sunt în pericol să rămână fără...
Bianca Drăgușanu pleacă din țară. Decizia de ultim moment, ce a stabilit vedeta
A divorțat după 7 ani, fără pasiune, de căsătorie. Apoi a făcut un experiment inedit:...
BREAKING NEWS: România este în DOLIU! A fost găsit mort în apartamentul său
O femeie nu a mâncat zahăr 30 de ani. De atunci pare că nu a...
Concedieri MASIVE. Tarom se pregăteşte să dea afară jumătate dintre angajaţi. 700 de oameni sunt...
SURPRIZĂ de proporţii: De unde vin produsele de la Lidl? ADEVĂRUL de la raft care...
Veste ȘOC despre Sebi, copilul de 7 ani dispărut de ȘASE SĂPTĂMÂNI. Ce s-a întâmplat,...
Inchide