EXCLUSIV VIDEO | Nicu Covaci și-ar dori un film de aventură despre fuga în Occident. „Suntem singura formație din lume care și-a riscat viața să treacă peste șase granițe ca să cânte liberă”

Anul acesta se împlinesc șase decenii de când „cei mai răi băieți din Timișoara” puneau bazele legendarei trupe Phoenix, iar unul dintre momentele cruciale din acești ani,  demn de un film de aventură, este cel legat de fuga acestora de sub opresiunea comunistă, spune liderul formației, Nicu Covaci, într-un interviu acordat pentru Gândul.

„Eu mi-aș dori – și nu renunț la idee – cineva să facă un film de aventuri, de tensiune, ultimul capitol din prima mea carte și primul din a doua carte, despre fuga noastră. Suntem singura formație din lume care și-a riscat viața să treacă peste șase granițe ca să cânte liberă”, a dezvălui liderul trupei care marchează oficial cea de-a 60-a aniversare, la premiera de gală a filmului documentar „Phoenix. Povestea”, programată pe 16 octombrie, de la ora 19:00, la Sala Palatului.

ACTUALITATE 2 Iunie, calendarul zilei: Teo Trandafir împlinește 58 de ani, Guess Who 40. Ziua națională a Italiei

07:15

ACTUALITATE Gen. (R.) Dorin Toma: „Declarațiile publice au fost că toate cele 43 de drone rusești au fost interceptate din momentul decolării din Crimeea”

07:00

Au trecut 45 de ani de la momentul fugii de sub regimul comunist a membrilor trupei, dar pentru Nicu Covaci, amintirile sunt încă puternice și are toate detaliile planului de a-i scoate pe membrii trupei ilegal din România comunistă, pe care atunci, până în ultimul moment, nu l-a spus nimănui.  Nicu Covaci dezvăluie și motivul pentru care Mircea Baniciu nu a mai fugit din țară cu trupa, în 1977.

„Aventuri la graniță, cu grăniceri, la toate granițele, cu câini lup, cu mizerii, vai de mine! E un film de aventuri. Ar trebui cineva să se găsească să-l facă”, a spus liderul trupei Phoenix, în interviu.

„Eu nu am dat afară pe nimeni din Phoenix”

Membrii trupei au scăpat în acele vremuri grele fără să ia bătaie, dar prieteniile s-au pierdut în timp.

„Noi, am scăpat de multe ori. Am făcut, pe vremuri, și tot felul de sporturi și filosofii – am învățat de la asiatici ceva: «Folosește forța adversarului!» Pe ce vine unul mai tare peste tine, pe ce dai cu el mai ușor de pământ. De aceea am scăpat neatinși, în tot ce am făcut până acum, am scăpat. Unii n-au îndrăznit și s-au refugiat, m-au părăsit, dar alții, uite, au rezistat”, s-a destăinuit Nicu Covaci.

Moni Bordeianu, fost solist al trupei Phoenix, cu care Nicu Covaci a compus toate piesele originale din “perioada beat” a primilor ani ai trupei-simbol Phoenix,  a rămas prietenul lui de-o viață, dar alți membri ai trupei s-au îndepărtat de-a lungul celor șase decenii.

„Oamenii – nu-i acuz acum – dar au avut altă mentalitate, altă școală, alte interese și au plecat. Eu nu am dat afară pe nimeni din Phoenix. Mi-au întors spatele și s-au dus, au găsit alte soluții, oportunități. Treaba lor!”, a mărturisit liderul trupei.

Documentarul ”Phoenix. Povestea”, mărturie despre sacrificiu și pasiune dusă la extrem

Liderul trupei și regizorul Cristian Radu Nema au prezentat, în interviul acordat pentru Gândul, detalii despre filmul documentar la care au lucrat împreună, „Phoenix. Povestea”, despre istoria legendarei trupe românești.

Filmul documentar va rula în premieră pe 16 octombrie, de la ora 19:00, la Sala Palatului din Capitală. Acesta a putut fi vizionat, în varianta de lucru, în cadrul festivalului Serile Filmului Românesc, ajuns la a 13-a ediție, care s-a desfășurat la Iași, la începutul lunii august, în prezența liderului trupei Phoenix, Nicu Covaci, și a regizorilor Cristian Radu Nema și Mimis Ravanis.

“Phoenix. Povestea” este un film despre suprema credință și sacrificiu, pasiune dusă la extrem, tumult, iubire, un film visat, programat mental timp de cinci ani de regizorul-speranță al tinerei generații din cinematografie, Cristian Radu Nema.

Trupa a renăscut de atâtea ori din propria cenușă, iar povestea despre fenomenul Phoenix  nu are început și nici sfârșit, afirmă regizorul Cristian Radu Nema.

În interviul pe care l-a acordat pentru Gândul, Nicu Covaci a fost generos în declarații. Vorbește sincer, pasional, răscolitor, despre el, ei și Phoenix, de la prima melodie – „Știu că mă iubești (Și tu!)” – până la ultima pe care a compus-o și pentru care încă nu are versuri.

Nicu Covaci este o legendă vie, chiar dacă el nu se declară de acord cu asta. Când vorbește despre acest film, este ca un copil care, în sfârșit, primește unul dintre frumoasele daruri la care a râvnit în tăcere atâția amar de ani. Viața lui, parte din ea devoalată public, mai are încă mistere, pe care le lămurește în interviul pentru Gândul. Cum ar fi motivul pentru care Mircea Baniciu nu a mai fugit din țară cu trupa în 1977. Și picanterii din planul de fugă pe care Nicu Covaci, până în ultimul moment, nu l-a spus nimănui.

Nicu Covaci a rămas un protestatar și așa va muri. Are o ciudă teribilă pe toți cei care n-au făcut nimic pentru România și – spune el – au trădat-o. Locuiește în Spania unde țara natală i-a rămas aproape, ștanțată în adâncul inimii lui mari de muzician, pictor și motociclist, pentru că locuința lui, unde trăiește alături de iubirea vieții, Ivona, “are în față marea și în spate Ceahlăul și o pădure de pini”.

Nu vrea să se întoarcă și să trăiască în România, dintr-un motiv surprinzător: “Aș intra imediat la pușcărie!”. El explică pe îndelete de ce și ce le-ar face celor care și-au bătut permanent joc de România. E supărat, e un munte de revoltă pentru că mulți l-au trădat, dar și mai mulți au trădat țara pe care o iubește.

CITEȘTE ȘI:

EXCLUSIV VIDEO | Nicu Covaci, despre filmul documentar „Phoenix. Povestea”. „Mesajul este: «Găsește-ți șira spinării și învață să spui Nu!»”. Când va fi lansat

EXCLUSIV VIDEO | De unde vine numele legendarei trupe Phoenix? Nicu Covaci: ”Eram cei mai răi băieți din Timișoara și ne-am numit Sfinții. După o vreme, am fost interziși”

EXCLUSIV VIDEO | Regizorul documentarului „Phoenix. Povestea”, dezvăluiri despre imaginile de arhivă care apar în film: ”Sunt din ani ’60, cu ei de la 15-17 ani, când încă erau la școală, fotografii care nu au fost niciodată publice”