Cum arăta Cătălin Radu Tănase când avea 18 ani

Cătălin Radu Tănase a vorbit într-un interviu recent despre felul în care își imagina și dorea să arate România, pe când avea 18 ani. Acesta a mărturisit că la vârsta majoratului nu se gândea la viitor, ci era „prea ocupat” să își trăiască viața.

Reporterul a acceptat propunerea celor de la ProTv și a arătat tuturor cum arăta la vârsta majoratului.

Mai jos puteți citi interviul pe care jurnalistul l-a acordat ProTv, în cadrul campaniei „Gândește liber”.

Reporter: Ce înseamnă pentru tine „Gândește liber”, corelat cu „Eu fac România”?

ȘOCANT Imagini cu clipele de teroare pe care le-a trăit un călător care aproape a fost împins în fața trenului de un alt bărbat

23:25

ȘTIINȚĂ Descoperirea uluitoare a fizicienilor: structura care se mișcă mai repede decât lumina

22:48

Cătălin Radu Tănase: Să gândesc liber înseamnă pentru mine să-mi pot exprima apoi, la fel de liber, gândurile. Nu avem cum să „facem România”, dacă gândurile noastre nu se materializează în spuse, pe care să le împărtășim celorlalți, ca, apoi, comunicând să clădim ceva.

R: Care este pentru tine „visul românesc”?

C: R. T.:Un om (Martin Luther King) a murit pentru că a avut curaj să spună: „I have a dream” –  am un vis. La noi, în urmă cu mulți ani, au murit și mai mulți oameni, la Revoluție, pentru visurile lor. Acelea de a fi liberi. Liberi să gândească, liberi să viseze, liberi să trăiască, liberi să facă. Pentru mine, visul românesc este să pot întoarce zâmbetul semenilor mei. Dar pentru asta ar trebui ca noi românii să putem zâmbi. Iar, în ziua de astăzi, nu e deloc ușor. E greu. Și oamenii au și motive să fie posaci și nefericiți. Poate învățăm de la cei mai tineri, poate privindu-i pe ei vom regăsi în noi puterea de a face din nou ceva cu viețile noastre.

R: Cum îți doreai la 18 ani să arate România zilelor noastre?

C. R. T.: Îmi doream să traiesc fără încrâncenare într-o țară de oameni frumoși. Încă nu mi s-a îndeplinit visul.

R: Cum îț imaginai la 18 ani că va arăta viața ta în viitor? Seamănă ceea ce vă imaginați atunci cu ceea ce trăiți astăzi?

C. R. T.:Nu mi-am imaginat cum o să arate viața mea în viitor, pentru că eram prea ocupat să trăiesc această viață, pe măsură ce o construiam cu propriile mâini, cu propria mea minte. Sper să fi reușit. Am muncit mult. Și nu-mi pare rău.

R: Cum arată România pe care o „faci” tu?

Arată ca un spațiu în care oamenii se respectă, se dăruiesc celor în nevoie, se bucura sau plâng, au emoții vii și nu au pierdut chiar de tot speranța, deși poate, de multe ori, tot ceea ce văd în jur îi face să își plece privirea și să strângă din buze a neputință sau revoltă.