Patrick André de Hillerin: Statul român lucrează pentru Călin Georgescu

Procurorii români sunt foarte bine plătiți pentru a nu avea grija zilei de mâine și pentru a nu fi nevoiți să-și mai ia un loc de muncă. Și, totuși, procurorii DIICOT care au organizat luni spectacolul mediatic dedicat lui Călin Georgescu lucrează cu cel puțin jumătate de normă ca echipă de imagine pentru fostul candidat la președinție.

Ridicarea din trafic a suspectului, când de-abia se făcuse suficientă lumină afară pentru o poză acceptabilă, percheziția domiciliară efectuată cu spargerea nenecesară a ușii, plimbarea lui Georgescu pe la parchet și înspre arest cu cătușe la mâini, toate aceste mișcări pot fi privite din două unghiuri. Din unul sunt greșeli neprovocate, că doar nu le-a băgat CG bățul prin gard ca să-i forțeze să facă prostiile astea. Din alt unghi, aceste mișcări brutale și nejustificate nu sunt nimic altceva decât noi cărămizi puse la soclul statuii marii „victime” a sistemului. Întrebarea este: acționează procurorii, în acest caz, pro bono, sau le trimite Bogdan Peșchir bani prin intermediul Tik Tok sau cine mai știe cum?

Din foarte multe puncte de vedere, Călin Georgescu este un subiect închis. Nu poate spera să ocupe vreo funcție politică aleasă sau numită în viitorul imediat. Este îndoielnic și faptul că va mai candida la alegerile prezidențiale din 2030, căci mai devreme nu sunt programate altele. Nu prea pare un pericol iminent pentru establishment-ul actual.

Este drept, în nu se știe ce scop, Călin Georgescu bate țara în lung și în lat, face băi de mulțime și debitează platitudini cu aerul că ne dezvăluie secretul nemuririi. Dar ăsta nu este un motiv suficient pentru a-l ridica cu forța de pe stradă și a-l prezenta încătușat întregii prese.

Mai este o mare problemă a modului în care DIICOT și-a scuturat către presă presupusele probe din dosar.

Există în referatul procurorilor o parte importantă, în care se vede că DIICOT chiar a lucrat. A luat urma banilor, a obținut de la bănci date exacte, transferuri, sume. Doar că această investigație nu merge până la capăt și nici nu probează că Georgescu ar fi beneficiarul real al banilor dați de păcălitul ăla din Buzău. Primește vreo 50.000 de euro italianul din dosar, mai încasează și soția lui Rusen cam 150.000 de euro și cam asta e. Banii care l-ar transforma pe Georgescu în liderul grupului infracțional organizat nu mai apar în referatul procurorilor.

Probabil, însă, că și procurorii și difuzorii lor din presă au considerat că publicul român este prea prost pentru a pricepe dovezi concrete. Așa că li s-a furnizat bârfă, can-can, abureală.

După o zi întreagă la capătul căreia Călin Georgescu a plecat spre arest cu mâinile încătușate, fără a rata ocazia să-și arate cătușele ca un semn al abuzurilor politice la care chipurile este supus, marți a ieșit de la tribunal liber.

Procesul lui în acest dosar nici măcar nu a început, dar Călin Georgescu este deja văzut drept nevinovat de către adepții săi. O campanie de publicitate/PR care să-i îmbunătățească atât de tare imaginea în doar 48 de ore l-ar fi costat pe Georgescu niște sute de mii de euro bune. Fără spațiul de emisie al televiziunilor. Ăla singur i-ar fi ridicat cheltuielile la câteva milioane. De euro.

N-a mai fost nevoie, pentru că l-a ajutat statul român, prin intermediul procurorilor DIICOT.

Când caută boți ruși pe pereți și nu-i găsește, când se bâlbâie încercând să dea niște explicații pe care românii le așteaptă de aproape doi ani, instituțiile noastre ar trebui să se uite mai atent în curtea proprie. Deja nu mai vorbim doar despre prostie, ci și despre complicitate în mod continuat.