Ziua în care Dominic Fritz a devenit cu adevărat român și a întors armele împotriva lui Nicușor Dan

Doi politicieni români se pot lăuda că sunt mai tari decât Iulius Cezar. Nu pentru că ar fi genii militare, nu pentru că ar fi condus campanii victorioase, ar fi cucerit Galia sau și-ar fi înlăturat rivalii politici. Dimpotrivă. Dar, față de Cezar, au marele avantaj că au supraviețuit pumnalelor înfipte în corp de apropiați. Nu înseamnă că n-au fost surprinși, că n-au sângerat și că n-au strigat „Et tu, USR?” (Și tu, USR?).

Nicușor Dan a fost mai mult decât tatăl adoptiv al USR. I-a fost acestei struțo-cămile ideologice atât Părinte 1, cât și Părinte 2. Ceea ce nu i-a împiedicat pe useriști să scape de el la prima încleștare de idei. Dintr-un partid în care se puteau regăsi mai multe curente de opinie, USR se transformase într-un dictator cu multe capete care-și urlă intoleranța pe aceeași voce, cu copy/paste.

REACȚIE Miruță transcrie consultările de la Cotroceni în limbaj de programare. Cum a ajuns la concluzia „Anticipate”

14:20

REVOLTĂTOR Șantierul Termocentralei Mintia, devalizat de cupru în valoare de 600.000 euro. 12 angajați au fost ridicați de polițiști

14:03

Elena Lasconi era președintă a partidului, făcuse o figură mai mult decât frumoasă în alegerile prezidențiale, dând de pământ cu adversari precum Ciolacu, Ciucă, Simion sau Geoană. A avut o șansă enormă să ajungă prima femeie președinte în România, păcat că șansa i-a fost răpită de lovitura de stat constituțională din 6 decembrie 2024. Apoi, când deja fusese relansată în cursa prezidențială în reluare, același partid de trădător născuți, nu făcuți, i-a tras preșul și conturile de campanie de sub picioare, încercând să se întoarcă la Nicușor Dan, cu lacrimi implorând iertare în ochi, frunze-n buze, lapte-n țâțe, drob de sare în spinare și ceva bani pentru promovarea electorală.

Din fericire, legea a mai funcționat cât de cât în acest caz și a interzis USR să ducă bătaia de cap până la capăt, împiedicând partidul să se implice măcar formal în campania lui Nicușor Dan. Dacă, astăzi, membri ai USR declară că ei l-au susținut pe Nicușor Dan în campania prezidențială înseamnă că se autodenunță pentru o ilegalitate sau un șir de ilegalități.

Cu înțelegerea aproape biblică a părintelui față de copiii rătăcitori, Nicușor Dan a lăsat în spate istoria neplăcutelor sale interacțiuni cu USR și i-a împins acestui partid pigmeii la guvernare. Asta după ce partidul se clasase în alegeri de-abia pe locul 4. Iar această „performanță” s-a datorat numai și numai faptului că Elena Lasconi era calificată în finala prezidențială și a tras partidul după ea. Fără asta, USR ar fi fost pe locul 5 sau 6, în spatele SOS sau POT. Răsplata pentru Lasconi: alungarea de la șefia partidului și înlocuirea ei cu Dominic Fritz.

Dominic Fritz, wunderkindul politicii românești, primul cetățean străin care ajunge primar în România și apoi președinte de partid fără a fi avut încă și cetățenia română. Nimic rău în asta, legea o permite, de la integrarea în UE. Ce nu permite legea este ca un cetățean străin, care nu poate obține certificat ORNISS, să afle informații clasificate ca secret de stat, să aibă acces la informațiile secrete discutate în CSAȚ, să participe direct la luarea unor decizii în domenii strategice precum apărarea, economia, politica externă sau chestiuni legate direct de securitatea națională.

Or, fiind unul dintre cei patru șefi de partid din coaliția de guvernare, Dominic Fritz avea acces la toate aceste lucruri cu luni bune înainte de a dobândi, în cele din urmă, cetățenia română.

Anul trecut, de exemplu, când încă mai era doar cetățean german, Nicușor Dan l-a luat cu el pe Dominic Fritz în vizita oficială din Germania. Acolo, în timpul discuțiilor bilaterale cu oficialitățile germane, discuții la care a participat și Fritz, s-au pus la punct inclusiv fabuloasele achiziții de armament de la companii germane. Dominic Fritz și-a justificat prezența inclusiv prin faptul că „știe limba”. Un stat independent folosește în astfel de cazuri translatori cu anumite niveluri de certificare de securitate, verificați și aprobați de către serviciile secrete. În acel moment, Dominic Fritz n-ar fi putut avea, legal, ca cetățean doar german, aprobarea vreunui serviciu secret altul decât Bundesnachritendienst (BND).

(Mai mult ca anecdotă decât ca fapt confirmabil, se pare că, pe holurile clădirilor europene de la Bruxelles, în timpul negocierilor premergătoare aprobării SAFE, ministrul de atunci al Apărării, Ionuț Moșteanu, i-ar fi spus unui producător european de armament: „Știu că dumneavoastră aveți cea mai bună ofertă, dar și noi avem un președinte de partid neamț…”)
Ei, bine, acest partid pe care Elena Lasconi l-a dus de la 7 la 12% pentru a fi ulterior umilită, acest partid pe care Nicușor Dan a ținut morțiș să-l aducă la guvernare și căruia i-a dat pe mână cele mai sensibile domenii, precum externele, economia, achizițiile de armament și mediul, acest partid așadar, împreună cu președintele său (pentru care președintele nostru a forțat la maxim legile și principiile siguranței naționale) i-au mai dat o copită în plex lui Nicușor Dan, anunțând că în niciun caz nu-i votează premierul desemnat, pe Eugen Tomac.

Nu că guvernul nevotatului de nimeni Tomac ar fi o soluție. În niciun caz, dar USR datora mai multă loialitate lui Nicușor Dan. Măcar loialitate, dacă nu recunoștință.

În plus, propunerea USR pentru rezolvarea crizei este cel puțin la fel de aberantă ca și cea a președintelui: un guvern format din PNL, USR și UDMR. Minoritar.

Minoritar? Nu, ci din cale-afară de minoritar. Dacă faci o coaliție de 3 partide (cele de pe locul 3, locul 4 și locul 7) și nu reușești să strângi nici măcar 35%, atunci nu vrei la guvernare, că n-ai legitimitate, ci te duci să plângi într-o debara, în speranța că nu vine Bolojan să aprindă lumina în timp ce faci tâmpenii.

Dominic Fritz e neamț. Dar din 18 decembrie este și român. Cetățean român. Iar de la poporul nostru a luat, așa cum se întâmplă îndeobște, mai întâi cele mai rele lucruri.

De exemplu, pare că și-a însușit cu asupra de măsură abilitatea de a întoarce armele la momentul oportun. Arme pe care tot Nicușor Dan l-a ajutat să le achiziționeze de la ceilalți conaționali ai săi.