Ștefan Popescu: Mesajul lui Viktor Bout. Frontul ucrainean se extinde către industria Europei

Declaraţiile traficantului de arme rus Viktor Bout din interviul pe care l-a acordat lui Tucker Carlson, potrivit cărora Rusia ar putea considera drept ținte legitime unitățile industriale europene care produc drone dezvoltate în cooperare cu Ucraina, sunt un mesaj. Acest mesaj vine după un altul care a făcut obiectul unei ştiri de acum două săptămâni : Rusia a desfăşurat o campanie de supraveghere cu ajutorul dronelor timp de 18 luni în douăsprezece ţări NATO din Europa. Cu alte cuvinte, spațiul european începe să fie tratat ca o extensie a teatrului de confruntare, nu doar ca adâncime strategică a Ucrainei. Deci în precepţia Moscovei o serie de ţări europene ies din categoria susţinătorilor politici şi militari ai Kievului şi devin parte integrantă a infrastructurii industriale-strategice a Ucrainei.

Dincolo de poziţiile noastre înalt moralizatoare, ne putem afla în faţa unei mutaţii profunde a naturii războiului pe care observăm şi în Orientul Mijlociu – Iranul nu a atacat Qatarul, Arabia Saudită şamd ci infrastructura strategică americană de pe teritoriul acestora. Cunoscătorii ştiu foarte bine că marile puteri studiază şi se inspiră din situaţii observate pe teatrele de conflict majore.

ANUNȚ Se dă drumul la căldură în București. Termoenergetica începe probele la cald

11:16

TEHNOLOGIE Financial Times: Investitorii renunță să mai finanțeze centrele de date AI după prăbușirea obligațiunilor. Încasările, mici în raport cu costurile

11:07

Relocarea şi infiinţarea unor capacități de producție ucrainene în state europene nu se explică însă  numai prin vulnerabilitatea pe care ar avea-o pe teritoriul Ucrainei. Acest argument este real dar insuficient, după cum în spatele « vervei » Berlinului de a finanţa producţia de drone pentru Ucraina nu stau numai obiectivele de susţinere a Ucrainei, de angajare într-un raport de forţe cu Rusia şi de poziţionare ca actor strategic major în Ostmittleuropa (spaţiul dintre Europa occidentală şi cel ex-sovietic). În spatele acestora se află un interes industrial și tehnologic mult mai amplu şi care explică lipsa de apetit de anul trecut de a sprijini procesul american de soluţionare a războiului.

În ultimii trei ani, Ucraina a devenit unul dintre cele mai dinamice ecosisteme mondiale în domeniul sistemelor fără pilot. Conflictul a accelerat într-un ritm fără precedent ciclurile de inovare. Dronele sunt proiectate, testate, modificate și reintroduse în producție într-un interval de timp incomparabil mai scurt decât în industriile clasice. Experiența acumulată nu este numai militară; ea este și industrială. Industria dronelor concentrează aproape toate tehnologiile care vor defini competitivitatea economică a următoarelor decenii: baterii, motoare electrice, electronică, senzori, comunicații securizate, software și inteligență artificială. Aceeași arhitectură tehnologică se regăsește în automobilele electrice, în robotica industrială, în logistica autonomă și în viitoarele sisteme inteligente de producție. Din această perspectivă, Ucraina reprezintă mai mult decât un teatru de război.

Ea constituie unul dintre spațiile în care sunt testate, în condiții extreme, tehnologii ce vor avea aplicații economice și industriale mult dincolo de domeniul militar. Lecțiile rezultate din dezvoltarea rapidă a dronelor sunt relevante pentru întreaga economie a electrificării și automatizării. Acesta explică interesul unor medii europene pentru « găzduirea » unor unităţi industriale ucrainene, modelul fiind: Ucraina vine cu experienţa de proiectare, testare şi adaptare rapidă iar ţări europene ca Germania, Polonia, Italia, Danemarca, Spania, Olanda, Cehia, Marea Britanie oferă producţia de serie, componente şi dezvoltare tehnologică. Acest model permite și transferul unor competențe tehnologice pe care Europa dorește să le integreze în propria transformare industrială.

Pentru Germania îndeosebi, această dimensiune este deosebit de importantă. Industria germană traversează cea mai amplă schimbare structurală de la reconstrucția postbelică. Trecerea către automobilul electric presupune abandonarea unui model industrial construit în jurul motorului cu combustie și înlocuirea acestuia cu unul bazat pe software, baterii și sisteme electronice.

Ajunge să observăm dificultățile întâmpinate de Volkswagen – vreme de 4 ani în care a implicat mii de ingineri şi investit miliarde de euro ! – în dezvoltarea propriei platforme software pentru automobile electrice și decizia ulterioară de a recurge la parteneriate cu firme americane. Or, experiența ucraineană devine devine o adevărată mină de aur pentru obţinerea de competențe, pentru a reduce ciclurile de inovare şi pentru a reuşi transformarea industrială. Interpretarea exclusiv militară a acestui proces european riscă însă să ascundă miza sa reală.

Aşa cum am văzut, industria dronelor are o valoare care depășește cu mult dimensiunea militară. Astăzi, cele mai dinamice ecosisteme de dezvoltare și producție a dronelor sunt reprezentate de Ucraina, Rusia și Turcia. Fiecare urmează un model diferit, însă toate demonstrează aceeași tendință: avantajul strategic al secolului XXI va aparține statelor capabile să combine producția industrială cu inteligența artificială, software-ul, energia electrică și producția flexibilă. În aceeași logică trebuie analizată și reevaluarea poziției Turciei în cadrul NATO pe care am observat-o la summitul de la Ankara.

Şi România ? Pentru că aşa-numitul « negustor al morţii » a amintit şi România ca potenţială ţintă, ca parte a acestui ecosistem industrial şi logistic ţesut de partea occidentală în jurul războiului din Ucraina. Indiscutabil ţara noastră joacă un rol esenţial în logistica ucraineană. În ce priveşte producţia de drone anunţată pe canale oficiale, deşi armata română şi anumite segmente industriale sunt potenţial beneficiare, principalii beneficiari ai transferului tehnologic ucrainean cred că vor fi aliaţi şi parteneri strategici mai mari. Acestea sunt argumente care ar trebui să ne facă mai curajoşi  şi exigenţi atât în raport cu Ucraina (a se vedea cazul Poloniei), dar şi mai ambiţioşi în raport cu partenerii şi aliaţii noştri.