„Uteciștii de azi, comuniștii de mâine” sau refugiați? (Partea a III-a)

Profesorul Ionel Claudiu Dumitrescu afirmă într-un articol publicat în revista Historia că „regimul comunist a pus mare accent pe dezvoltarea învățământului numai după ce s-a constatat că evoluția economică și militară a sistemului centralizat este strict legată de progresul intelectual până la formarea unor specialiști capabili să rezolve problemele fără să gândească la mersul general al societății. Ideologia dicta însă modul în care erau organizate școlile și liceele. Se punea accent pe învățământul de masă și pe celebrele economii la buget. Partidul comunist dorea performanță, dar se învăța pe trei serii, seralul începând doar de la orele 17. Nu exista timp pentru curățenie și aerisirea claselor. Profesorii erau epuizați de predarea la puhoiul de educabili. Mai existau în contul liceului și 240 de persoane la profilul fără frecvență. Era un fel de industrie școlară. Era doar o simulare intelectuală la matematică sau fizică. Profesorii munceau, dar constatau că nu obțin rezultate printr-o suficientă acumulare de cunoștințe teoretice și practice. Seraliștii acumulau multe absențe din cauza transportului în comun dinspre platforma chimică. Politica partidului făcea ravagii. Cele mai multe absențe erau strânse atunci când se făceau alegeri în partid, UTC și sindicat. Ideologia prima în fața cărții.”

Recrutarea uteciștilor începea în clasa a VIII-a, absorbția elevilor de la acest nivel în UTC fiind de 25% în 1983 și de 40% în 1988, conform istoricului Gabriel Catalan.

Citește continuarea pe platforma REVOLUTIONS.