GÂNDURI, episodul 28

Nu pot să-mi dau seama dacă e rău sau bine
Faptul că suntem o capsulă a timpului, în sine.
Avem viteza internetului printre primele din lume
Da’ pentru un număr de înmatriculare, stai până faci spume.
Birocrație imensă, pentru nimicuri de o dificultate minoră
Și pasiune intensă, pentru gadget-uri de ultimă oră.
Blocați între două lumi, în continuă căutare,
Ne „luptăm” pentru progres și drepturi de bază, banale
Da’ ne e frică de schimbare și-avem superstiții penale…
Gen: am văzut holograma lui Tupac la Coachella
Da’ scuip în sân dacă o mâță neagră îmi traversează parcela.
BMW-uri, Merțane, computere de bord, senzori de parcare
Dar în avion aplaudăm la aterizare.
Admirăm mafioți, violența, șmecheria în viață,
Apoi ne facem cruci sfioși pe lângă biserici, când mergem la piață.
Știm și simțim că ar trebui să fim cu toții mai bine
Da’ când trebuie să cerem asta, ni se face rușine.
Avem hardware nou, dar păstrăm și vechiul soft.
Cu iconițe la oglindă, conducem spre Fratelli si Loft.
Consumăm totul cu viteză,
Într-o continuă antiteză
Și goană după atenție, fără nicio direcție,
Gândim un lucru și avem senzația că l-am și făcut,
Obișnuiți cu răul, frumosul a devenit urât.
Nimic nu ne mai impresionează, iar dacă o face,
O face pentru 5 secunde, până ne distrage
Următorul subiect, următorul „wow”.
Am și exemplul perfect pe care pot să vi-l dau:
Episodul trecut, și anume 27,
A fost despre ajutat, despre concret și fapte,
Despre o fată cu scleroză multiplă, nedreptățită…
Și DEJA… pare o știre învechită!
Între timp, s-au întâmplat multe și nevrute,
Niciuna rezolvată, doar consumate și trecute.
Liceeni, banane, simulări de sex oral,
Scandaluri cu femei abuzate fizic și verbal,
Publicitari care-și dau cu vina peste ochi între ei
Și bineînțeles Kevin Spacey, care acum e gay.
Toate astea într-o săptămână.
Cine și cu ce o să rămână?
Până una alta, eu aveam niște prieteni buni.
Se numără printre 65 de oameni ce au plecat pe alte lumi.
Au plecat forțat, ei nu și-au dorit…
Pur și simplu așa s-a nimerit.
N-aș vrea să-i uit și n-aș vrea să tac.
Scandalurile vin și pleacă da’ 65-ul rămâne fixat.
Vinovații sunt în continuare la călduț și bine.
Se prefac că a trecut și că nu se mai știe cine…
Atunci, de gura lumii, au demisionat din instituții
Iar azi sunt tot acolo, doar că dețin alte funcții.
Au trecut 2 ani.
Nu vreau să uit și nu vreau să mă las distras.
Vreau să obținem ce ne-am propus, pas cu pas.
Și aș vrea să tindem spre mai bine, instinctiv!
Fiin’că țara asta întreagă e un mare… Colectiv.
Că e rău, că e bine
Gândește pentru tine!