Arheologii au descoperit practici funerare TULBURĂTOARE ale egiptenilor antici. Ce le făceau cadavrelor
Recent, arheologii au descoperit practici funerare tulburătoare ce oferă o rară perspectivă asupra vieții spirituale a satelor egiptene de acum mai mult de 5.000 de ani. Printre cele mai impresionante descoperiri se află corpul unei fete adolescente îngropate în cimitirul Adaiima, situat lângă râul Nil. Datarea acestei înmormântări idică perioada 3300-2700 i.Hr.
Potrivit Daily Mail, un detaliu neobișnuit al descoperirii este faptul că brațul fetei a fost tăiat post-mortem, aproape de zona superioară a brațului și antebrațului, cel mai probabil cu o toporișcă sau o lama de piatră. Această parte a corpului a fost apoi așezată cu grijă lângă antebraț, încercându-se reconstituirea formei inițiale a brațului drept, aliniindu-l într-o poziție ciudată, la fel cu poziția brațului stâng, care era foarte înclinat.
Mai fascinant este faptul că mormântul fetei era orientat cu fața către apusul soarelui, în timpul solstițiului de iarnă, iar sicriul său era îndreptat spre răsăritul stelei Sirius, cea mai luminoasă stea din cer. Orientarea aceasta sugereaază o legătură puternică cu mitologia egipteană timpurie, în care Isis reconstituia trupul dezmembrat al soțului ei, Osiris, sub Steaua Sirius, simbolizând moartea, renașterea și ordinea cosmică.
Specialiștii sunt de părere că această practică ar putea fi printre cele mai timpurii dovezi ale mitului despre Osiris și Isis, care va influența mult religia și mitologia egipteană.
Studiile recente au indicat că aceste aliniamente stelare și gesturi ritualice timpurii au fost preluate și amplificated în tradițiile religioase ale primilor faraoni egipteni.
Totodată, cercetările arheologice din zona Adaiima au scos la iveală un număr mare de morminte, fiecare cu aliniamente stelare specifice, ce indică o evoluție a obiceiurilor funerare și simbolismul spiritual, ca apariția treptată a unor ierarhii sociale. Mormintele ulterioare au fost adesea așezate lângă cele ale strămoșilor, indicând o legătură continuă cu tradițiile și credințele vechi.
Autorul recomandă: