Bine ați venit în noua republică prezidențială România. Cu Eugen Tomac prim-ministru, Nicușor Dan ar putea deveni președinte-premier. Analiștii avertizează: Parlamentul va ajunge for decorativ

Președintele Nicușor Dan concentrează din ce în ce mai multă putere în mâna sa. De la „procurorii mei”, la „Guvernul meu” și, cel mai probabil în viitorul apropiat, la „șefii mei de Servicii.” Șeful statului pare că împinge jocul politic foarte aproape de limita constituțională dintre o republică semiprezidențială, cum e România, și un regim prezidențial, care i-ar permite concentrarea puterii executive. Se îndreaptă România către Republică Prezidențială? Doi analiști răspund pentru Gândul.

„Premierul meu, Guvernul meu”

La finalui lunii mai, numele lui Eugen Tomac a fost lansat ca fiind una dintre variantele preferate de Nicușor Dan pentru funcția de premier. Treptat, a devenit unica variantă și cea care părea acceptabilă pentru majoritatea partidelor parlamentare. La începutul lunii iunie, a devenit din ce în ce mai vehiculată opțiunea președintelui pentru un guvern tehnocrat – care a circulat, de asemenea, ca formula cea mai rezonabilă.

LIFESTYLE Proverbul chinezesc al zilei: „Un om cu adevărat mare nu renunță niciodată la…” Lecții de viață despre pace, succes și natura umană

10:05

CONTROVERSĂ Numele lui Trump, eliminat de pe site-ul Kennedy Center, una dintre cele mai importante instituții culturale din SUA, după decizia unui judecător

10:04

Pe 4 iunie, Nicușor Dan îl desemnează oficial pe Tomac să formeze noul executiv. În aceeași zi, premierul nominalizat anunță că va propune Parlamentului „o echipă de specialiști, un guvern tehnic, nu unul politic”.

Între 4 și 8 iunie continuă negocierile cu PSD, PNL și USR pentru obținerea celor 233 de voturi necesare învestirii guvernului. Circulă liste provizorii cu posibili miniștri. Pe 8 iunie, în ziua discuțiilor lui Tomac cu partidele parlamentare  e lansată și lista „finală”. Liderii politici de la USR și PNL spun deschis că nu susțin „formula” Tomac. În final, surse politice spun că premierul desemnat nu se va întâlni cu AUR și SOS. PSD își ține cărțile. UDMR la fel.

Guvern tehnocrat, Parlament decorativ?

Pentru unii analiști, aceste evoluții pot indica o tendință de consolidare a influenței prezidențiale asupra executivului. România este o republică semiprezidențială, în care puterea executivă este împărțită între președinte și guvern, iar executivul depinde de susținerea unei majorități parlamentare. Într-o republică prezidențială, președintele concentrează cea mai mare parte a puterii executive, conduce direct guvernarea și nu depinde politic de Parlament pentru exercitarea mandatului.

Soluția unui premier cu un guvern tehnocrat fără bază parlamentară proprie riscă să deplaseze centrul de greutate al puterii executive de la partide și Parlament către Președinție.

Profesorul universitar doctor Andrei Țăranu, prodecan la Facultatea de Științe Politice de la SNSPA București, a declarat pentru GÂNDUL că ceea ce e vizibil legat de guvernul propus de Tomac este că „are și foarte mulți oameni direct legați de președinte, inclusiv consilieri prezidențiali sau persoane apropiate de acesta”.

„Marea întrebare este însă în ce măsură noi nu am cochetat, de fapt, cu prezidențialismul de-a lungul istoriei noastre constituționale. Aici există o anumită ipocrizie. Avem un regim destul de complicat, așa cum este el descris în Constituție. Teoretic, România este o republică semiprezidențială, în care președintele nu este la fel de puternic precum omologul său din Franța.

Președintele României nu poate demite guvernul după bunul plac, nu poate dizolva Parlamentul când dorește și are atribuții mai limitate decât președintele francez. În schimb, dispune de competențe importante în domeniul politicii externe și al apărării, atribuții pe care un președinte dintr-o republică parlamentară nu le are”, explică profesorul universitar.

Riscul asumat de Nicușor Dan

El a dat mai multe exemple din istoria democrației postdecembriste în care președintele a impus un guvern perceput ca fiind apropiat de Cotroceni.

Cea mai „puternică” astfel de concentrare a puterii executive a fost în guvernarea Emil Boc (2008-2012) când președintele Traian Băsescu a preluat, de facto, cele mai multe din frâiele guvernării. Andrei Țăranu admite că acum vedem o concentrare a puterii prezidențiale, dar încă „departe” în raport cu acel moment. În plus, adaugă analistul politic, dacă guvernul Tomac nu trece în Parlament, „puterea președintelui va scădea destul de mult” – și asta inclusiv la nivel simbolic.

Mirel Palada: Putem spune cu precizie abia după votul în Parlament

Analistul politic Mirel Palada spune că tendința de concentrare a puterii la Cotroceni nu este încă un trend ireversibil și că depinde extrem de mult de votul de investitură din Parlament.

„Nu putem să răspundem cu adevărat la la întrebarea asta decât după ce vedem rezultatul votului în Parlament. Pentru că dacă legislativul votează Guvernul Tomac, este un semn clar că renunță la prerogativele sale de putere de a decide asupra Executivului și acceptă subordonarea față de achiziția prezidențială”, a declarat pentru Gândul analistul politic Mirel Palada.

În opinia sa, cel puțin momentan, nu putem vorbi direct de o încălcare a literei Constituției în ce privește o depășire a atribuțiunilor constituționale de către președinte, ci doar de o posibilă pivotare „de facto” către un profil de republică prezidențială.

„Acum cinci zile acest scenariu părea S.F.”

El a explicat că ar compara situația cu cea de la finalul Imperiului Roman, când forul legislativ, Senatul, și-a pierdut aproape complet puterea. Momentul tranziției de la Republică la Principat – considerat un caz de referință în studiul istoriei mecanismelor democratice – a transformat Senatul dintr-un consiliu de guvernare într-un for decorativ, concentrând deciziile în mâinile împăratului și ale armatei.

Legat de șansele ca Parlamentul să voteze guvernul premierului nominalizat de Nicușor Dan, Palada spune că „dacă acum cinci zile acest scenariu mi se părea science-fiction, acum există semne din ce în ce mai puternice că ne îndreptăm spre un astfel de scenariu. Am putea ajunge în situația în care Parlamentul să devină o instituție care doar validează decizii luate în altă parte”. 

AUTORUL RECOMANDĂ ȘI: