Filosoful şi sociologul francez Bruno Latour a murit la 75 de ani. Era considerat unul dintre cei mai importanţi intelectuali contemporani

Publicat: 09 10. 2022, 18:54
Actualizat: 09 10. 2022, 21:48
foto: captura yotube.com
Filosoful şi sociologul Bruno Latour, considerat unul dintre cei mai importanţi intelectuali francezi contemporani, s-a stins din viaţă în noaptea de sâmbătă spre duminică, la vârsta de 75 de ani. Anunțul a fost făcut duminică de editorul său, Editions La Decouverte.
„Editions La Decouverte a aflat cu tristeţe despre decesul lui Bruno Latour, în noaptea aceasta, la Paris. Toate gândurile noastre se îndreaptă către familia sa şi apropiaţi”, a scris editura într-un comunicat transmis AFP, preluat de Agerpres.
Laureat al Premiului Holberg (2013) şi al Premiului Kyoto (2021) pentru întreaga sa activitate, Bruno Latour a fost un intelectual inclasabil, preocupat de cercetarea pe teren. 
El a fost unul dintre primii care au perceput importanţa gândirii ecologice.În 2021, a declarat pentru AFP că actualele crize asociate schimbărilor climatice, dar şi pandemia, au scos la iveală în mod brutal o luptă între „clasele geo-sociale”.
„Capitalismul şi-a săpat propriul mormânt. Acum e vorba de reparare”, spunea Latour.
Născut la 22 iunie 1947 la Beaune, Franţa, într-o familie de comercianţi de vinuri din Burgundia, Bruno Latour a trecut printr-o agregare în filosofie şi apoi s-a format în antropologie în Coasta de Fildeş. Ulterior a predat la şcoli de inginerie.
Este autorul (singur sau în colaborare) a unor cărţi precum „La fabrique du droit. Une ethnographie du Conseil d’état”, „La Vie de laboratoire”, „Nous n’avons jamais été modernes”, „Les Microbes. Guerre et paix” (despre Louis Pasteur) şi, ultima, „Oŕš suis-je ?”, scrisă în plină criză COVID-19.Autor al mai multor eseuri care au apărut în limba engleză înainte de a fi publicate în Franţa, Bruno Latour a fost preocupat mult timp de chestiuni legate de gestionarea şi organizarea cercetării şi, mai general, de modul în care societatea produce valori şi adevăruri, înainte ca filosoful să devină interesat de criza de mediu.