Garda de Mediu, anchetă în cazul ursului ucis în Covasna. Prințul austriac, suspect de braconaj?!

Publicat: 05 05. 2021, 15:45
Garda de Mediu, anchetă în cazul ursului ucis în Covasna. Prințul austriac, suspect de braconaj?! / Sursa FOTO: pixnio.com

Garda de Mediu anchetează uciderea lui Arthur, cel mai mare urs din Europa. Prințul austriac Emanuel von und zu Liechtenstein nu avea autorizație pentru vânarea lui, ci ar fi primit o altă derogare de la Ministerul Mediului. Ancheta declanșată de ofițerii Gărzii de Mediu este în curs de finalizare și există suspiciuni majore de braconaj, recunoaște chiar comisarul-șef, Octavian Berceanu.

Într-o intervenție la Digi 24, șeful GNM susține că suspiciunile vizează modul în care a fost evaluat trofeul. Totodată, se pare că nu acest urs ar fi exemplarul care a creat pagube în comunitatea oamenilor din Covasna.

Șeful Gărzii de Mediu: „Braconajul, principala suspiciune”

„În mod normal, trebuie să ai exemplarul foarte bine identificat, e cel care produce pagube. Fişa de descriere pleacă de la persoana care solicită sprijin, cel care e păgubit, căruia i s-a distrus un bun sau animalele din curte. El se adresează fondului de vânătoare, care face demersuri către Agenţia pentru Protecţia Mediului şi Ministerul Mediului. De la Ministerul Mediului se constată aceste pagube şi se dă o derogare pentru exemplarul de urs care urmează să fie recoltat”, a declarat Octavian Berceanu.

Avem suspiciuni faţă de modul în care a fost evaluat trofeul respectiv. Avem suspiciuni că este exemplarul care a creat pagube în localitatea respectivă. Braconajul este  principala suspiciune” – Octavian Berceanu, șeful Gărzii de Mediu

Comisarul-șef Berceanu susține că ancheta în acest caz a fost declanşată încă din data de 29 aprilie. Berceanu a insistat asupra faptului că „un urs de această mărime, un mascul alfa, un exemplar atât de mare, are un teritoriu destul de bine definit în inima pădurii şi vine mai puţin către zonele locuite”.

De ce nu putea greși vânătorii

Prințul Emanuel von und zu Liechtenstein a mers după Arthur, cel mai mare urs din Europa, însoțit de vânători experimentați. Pe baza acestui fapt, este puțin probabil să se fi creat o confuzie între trofeele vânate. O spune chiar șeful Gărzii de Mediu, convins că nu există greșeli la acest nivel.

„Luăm la verificat hârtiile, locaţia unde a fost recoltat ursul, să vedem dacă exemplarul corespunde cu cel din fişele de descriere. Toate aceste documente le împachetăm. În urma anchetei pe care o facem, mergem către organele de anchetă ale statului pentru a demara împreună o anchetă mai mare. Avem suspiciuni pentru că un urs de această mărime, un mascul alfa, un exemplar atât de mare, are un teritoriu destul de bine definit în inima pădurii şi vine mai puţin către zonele locuite. Acolo vin ursoaicele cu pui, urşii mai tineri… Vrem să vedem dacă a fost recoltat acolo unde spun cei care l-au recoltat, dacă e acelaşi urs care a creat pagube. E clar că există şi alţi urşi în zona respectivă care au generat pagube”.

E foarte greu de crezut că pot exista confuzii între exemplarele de urs, pentru că la locul recoltării erau şi vânători experimentaţi. Avem suspiciuni din acest punct de vedere” – Octavian Berceanu

Întrebări fără răspuns. De ce a fost nevoie de străini pentru a vâna un urs?

Întrebări fără răspuns pe care le pune șeful Gărzii de Mediu. Dintre toate, cea referitoare la nevoia de a chema persoane din străinătate pentru a vâna un urs care produce pagube într-o gospodărie. Octavian Berceanu susține că extragerea unui urs care produce pagube se face în baza unei derogări, iar operaţiunea nu se efectuează de către persoane din afara fondului de vânătoare!

„Noi, când plecăm să extragem un exemplar în baza unei derogări, nu mergem pentru un trofeu, ci pentru un exemplar de urs care produce pagube. Or, e puţin probabil ca acest exemplar care stă în mijlocul pădurii să producă pagube la distanţă destul de considerabilă în marginea pădurii. În mod normal, nu ai cum să chemi persoane din afară să-ţi facă recoltarea unui urs care produce pagube! Avem suspiciuni faţă de perioada scursă între primele pagube înregistrate şi momentul în care a fost recoltat ursul. Sunt câteva luni de zile…”.