Seceta severă usucă solurile și afectează rotația planetei, astfel că pe măsură ce încălzirea globală provoacă inundații în regiunile joase de coastă, zonele continentale au parte de uscarea accelerată a solului. Și, conform unui studiu, acest fenomen afectează agricultura și ecosistemele, dar și și axa de rotație a Pământului.
Cercetările arată că temperaturile mai ridicate sporesc evaporarea din lacuri și râuri și usucă solul într-un ritm alarmant. În unele regiuni, creșterile de precipitații au reușit să compenseze parțial aceste pierderi, însă astfel de cazuri sunt rare.
Chiar și acolo unde ploile sunt mai frecvente, ele vin adesea sub formă de furtuni scurte și intense, insuficiente pentru a menține umiditatea solului pe termen lung.
Între anii 2000 și 2002, umiditatea solului la nivel global a scăzut cu aproximativ 1.614 gigatone, echivalentul a peste un miliard de tone de apă pe gigatonă. Spre comparație, Groenlanda a pierdut 900 de gigatone de gheață într-o perioadă dublă de timp.
Iar această pierdere dramatică de apă a fost suficientă pentru a deplasa axa de rotație a Pământului cu 45 de centimetri până în anul 2012, oferind un indiciu clar al schimbărilor hidrologice majore care au loc la scară planetară.
Schimbările climatice nu afectează doar temperaturile și nivelul mărilor, ci reconfigurează chiar și echilibrul planetei. Deși crusta terestră este doar o „piele” subțire întinsă peste un miez masiv, modificările în distribuția masei, precum deplasarea gheții sau pierderea apei din sol, pot schimba poziția axei de rotație a Pământului, avertizează cercetătorii citați de iflscience.com.
Un studiu, publicat în 2021, semnala deja că înclinarea axei nu putea fi explicată exclusiv prin topirea ghețarilor.
De asemenea, pierderea apei subterane și a umidității din sol juca un rol major. Acum, noi cercetări confirmă aceste suspiciuni și arată că seceta severă de la începutul anilor 2000 a fost un fenomen real și de amploare planetară, nu doar o anomalie în modelele climatice.
„Au fost câțiva ani la începutul anilor 2000 în care se părea că o cantitate mare de apă se pierde de pe continente. Întrebarea era: A fost real? Acum avem măsurători independente care confirmă acest lucru”, a declarat pentru BBC Science Focus profesorul Clark Wilson, coautor al studiului și cercetător la Universitatea Texas din Austin.
La rândul său, profesorul Ki-Weon Seo, de la Universitatea Națională din Seul, precizează că doar un singur model climatic a reușit să surprindă corect amploarea evenimentului, ceea ce indică nevoia urgentă de îmbunătățire a instrumentelor de predicție climatică.
Potrivit IFL Science, aceste date noi întăresc ideea că impactul schimbărilor climatice nu este doar de suprafață, iar mișcările axei planetare sunt un semnal tăcut, dar puternic, al transformărilor în curs.