Legenda ATLANTIDEI a lui Platon, inspirată de o erupție vulcanică devastatoare din Santorini care s-a petrecut acum 3600 de ani

O alertă seismică este activă în insula Santorini din Grecia. În ultimele trei zile, zeci de cutremure de 4 și 5 grade pe scara Richter au fost înregistrate în zona respectivă. Unii dintre localnici au ales să ia cu asalt cursele de feribot și să părăsească locația. Alții au ales să doarmă sub cerul liber. Școlile au fost închise temporar. 

Santorini este una dintre insulele colonizate de civilizația minoică cu patru milenii în urmă, devenind una dintre cele mai prospere piețe comerciale ale epocii bronzului. Unii istorici susțin că acolo s-ar fi situat adevărata Atlantida, orașul despre care a scris Platon.

Legenda Atlantidei

Menționată pentru prima dată în dialogurile lui Platon, „Timaeus” și „Critias”, Atlantida a fost descrisă ca o civilizație avansată care a existat acum 11.000 ani pe un continent dispărut din Oceanul Atlantic de azi, aflat dincolo de Strâmtoarea Gibraltar, sau mai bine zis, „Coloanele lui Hercule”.  Pentru că locuitorii orașului au căzut în dizgrație față de Zeus și Poseidon, continentul Atlantidei a fost scufundat.

Acest oraș a fost descris ca un paradis care a cedat în fața aroganței sale. Povestea Atlantidei a fost adesea interpretată ca o lecție morală, avertizându-i pe grecii clasici să fie precauți în privința pericolelor corupției și aroganței. Unii savanți susțin că Atlantida a fost pur și simplu o creație a imaginației lui Platon, o parabolă.

Totuși, datorită descrierilor vii ale orașului și ale locuitorilor săi, mulți istorici și geologi au speculat despre posibila existență a acestei civilizații pierdute în Santorini, o insulă din Marea Egee, renumită pentru caracteristicile sale geologice unice, multe dintre ele având asemănări izbitoare cu descrierile Atlantidei făcute de Platon.

Akrotiri, sursa de inspirație a legendei lui Platon?

Caldera impunătoare a insulei, formată prin activitate vulcanică, reflectă canalele circulare și inelele de teren caracteristice Atlantidei. Acum 3600 ani, undeva prin anii 1600 î.Hr., a avut loc o mare erupție vulcanică. Erupția catastrofală a muntelui de pe insula Thera a remodelat drastic peisajul Santorini. Această erupție a fost una dintre cele mai puternice din istoria omenirii, având un indice de explozivitate vulcanică (VEI) de 6 sau 7, fiind comparabilă cu erupția din 1815 a Muntelui Tambora.

Săpăturile de la Akrotiri, o așezare antică de pe Santorini, au dezvăluit o societate remarcabil de sofisticată, cu clădiri cu mai multe etaje, sisteme avansate de drenaj și fresce frumoase. Deși planul fizic al orașului Akrotiri nu se potrivește descrierii Atlantidei din partea lui Platon, nivelul de dezvoltare și distrugerea bruscă a orașului din cauza erupției vulcanice i-au determinat pe unii să sugereze că ar putea fi o sursă de inspirație pentru legendă.

Muzeul Preistoric Thera din Fira adăpostește artefacte recuperate de la Akrotiri, oferind o privire mai detaliată asupra civilizației antice a insulei. În plus, o excursie cu barca la insulele vulcanice din mijlocul calderei permite vizitatorilor să aprecieze forțele geologice uriașe care au modelat Santorini și care, poate, au dat naștere legendei Atlantidei, scrie Muzeul din Akrotiri . 

Unde a mai fost localizată Atlantida

Au fost sesizate asemănăr dintre arhitectura, arta, inovațiile ingineresti și practicile religioase ale minoicilor cu cele ale locuitorilor „Atlantidei” . Legenda Atlantidei a fost o sursă de fascinație de-a lungul secolelor, inspirând literatură, artă și chiar filme. De la „Atlantis” al celor de la Disney, până la seriale de televiziune,  poveștile despre orașul mitologic au captivat publicul din întreaga lume.

O altă teorie sugerează că Atlantida s-ar fi aflat în Marea Caraibelor, aproape de Bahamas, pe o insulă submersă numită Bimini. Aceasta se bazează parțial pe descoperirea așa zisului „Drum Bimini”, o formațiune de stânci subacvatice despre care unii cred că ar fi structuri făcute de om, asemănătoare celor ale unei civilizații pierdute.

În Europa, ideea că Atlantida ar fi fost localizată în regiunea Mării Negre a câștigat teren. Această teorie este susținută de dovezi ale unui mare potop care a avut loc în jurul anului 5600 î.Hr., care ar putea coincide cu prăbușirea Atlantidei, așa cum este descrisă de Platon.

Erupția vulcanică de pe insula Thera: Creta, Egiptul și China au fost afectate

Cu certitudine, o erupție catastrofală pe insula Thera a avut loc în jurul anului 1600 î.Hr., devastând întreaga insulă, remodelând insula Santorini și distrugând așezarea urbană Akrotiri, precum și comunitățile agricole și pescărești de pe coasta Cretei. Imediat după explozia vulcanică, cutremure și tsunami-uri au lovit nu doar Creta, ci și coastele Greciei, Levantului și ale Egiptului. Un flux piroclastic uriaș, cu o înălțime de 28-41 km, a poluat aerul și a acoperit întreaga regiune estică a Mării Mediterane cu cenușă vulcanică, blocând razele Soarelui și ducând la o scădere globală a temperaturilor.

După ce au descifrat-o, egiptologii susțin că stela egipteană a faraonului Ahmose I, datând din 1550 î.Hr. (perioada dinastiei a 18-a), descrie efectele dezastrului vulcanic asupra Regatului Egiptean de Mijloc („cerul întunecat”, „inundații”, „ploi de cenușă”), potrivit Thera Foundation. Stela a fost deteriorată. Prin urmare, fragmentul este incomplet. Faraonul Ahmose I a fost cel care i-a expulzat pe hicșoși din Delta Nilului, care a restaurat stăpânirea Tebei asupra Egiptului de Jos și Egiptului de Sus, precum și asupra Nubiei și Canaanului.

„Zeii și-au exprimat nemulțumirea… Zeii (au făcut?) cerul să vină cu o furtună de (ploaie?); a cauzat întuneric în regiunea vestică; cerul a fost dezlănțuit, fără … … mai mult decât vuietul mulțimii; … era puternic… pe munți mai mult decât turbulențele cataractei de la Elefantina. Fiecare casă, … fiecare adăpost (sau fiecare loc acoperit) în care au ajuns… pluteau pe apă ca bărcile din papirus ale reședinței regale pentru… ziua … s-a făcut noapte și nimeni nu putea aprinde vreo torță undeva. Atunci, Majestatea Sa a spus: „Cum aceste (evenimente) depășesc puterea marelui zeu și voința divinităților!” Și Majestatea Sa a coborât  în barca sa, consiliul său urmându-l. (Oamenii erau?) la est și la vest, tăcuți, pentru că nu mai aveau haine (?) pe ei… după ce puterea zeului s-a manifestat. Atunci Majestatea Sa a ajuns la Teba… această statuie; a primit ceea ce își dorise. Majestatea Sa a început să întărească cele Două Țări, să facă apa să fie evacuată fără (ajutorul) oamenilor săi, să le ofere argint,  aur, cupru, ulei, îmbrăcăminte, toate produsele pe care le doreau; după care Majestatea Sa s-a odihnit în palat – viață, sănătate, putere. Atunci Majestatea Sa a fost informat că concesiunile funerare fuseseră inundate (de apă), că camerele funerare fuseseră deteriorate, că structurile incintelor funerare fuseseră subminate, că piramidele fuseseră dărâmate…. tot ce exista fusese anihilat. Majestatea Sa a ordonat atunci repararea capelelor care căzuseră în ruine în toată țara, restaurarea  monumentelor zeilor, reconstrucția incintelor acestora, înlocuirea obiectelor sacre, închiderea din nou a locului secret, reintroducerea  în naoiul lor a statuilor care erau căzute la pământ, reconstrucția altarelor de foc, înlocuirea meselor de ofrande,  creșterea veniturilor personalului, readucerea țării la starea sa anterioară. Au îndeplinit totul, așa cum poruncise regele”.

Analele chinezești de bambus din anul 1612 î.Hr., timpul dinastiei Shang,  au raportat că cerul a fost neobișnuit de galben, iar vara a fost extrem de rece, ca urmare a iernii vulcanice, similar cu fenomenul din 1816, cunoscut ca „Anul fără vară”, care a urmat erupției Muntelui Tambora.

„Ceață galbenă, un Soare stins, apoi trei Sori , îngheț în iulie, foamete și ofilirea celor cinci cereale (orez, orz, grâu, mei și Coada vulpii)”.

Erupția din Thera și ploaia de cenușă vulcanică ar fi inspirat mitul războiului dintre titani și zei din Teogonia lui Hesiod: fulgerele lui Zeus ar fi fulgere vulcanice,  pământul fierbinte și marea, flacăra imensă și căldura sunt dovezi ale exploziilor freatice.

Cele 10 urgii ar fi fost provocate de erupția vulcanică

De asemenea, Cartea Exodului din Vechiul Testament relatează despre cele zece urgii trimise de Yahweh, zeul evreilor, ca pedeapsă pentru egiptenii care îi țineau în sclavie. Printre aceste pedepse se numără transformarea apelor Nilului și ale lacurilor în sânge, provocând moartea tuturor peștilor;  invazii masive de broaște, păduchi și muște care terorizau populația;  moartea vitelor din cauza unei molime.

De asemenea, s-au abătut asupra Egiptului grindină cu piatră și foc, iar un roi de lăcuste a distrus recoltele. Egiptenii s-au umplut de bășici și bube, iar cerul și Soarele s-au întunecat timp de trei zile. În cele din urmă, toți întâii născuți ai egiptenilor au murit într-o noapte, în timp ce întâii născuți ai evreilor au fost cruțați, datorită ritualului sacrificării mieilor și marcării pragurilor caselor cu sângele acestora. Povestea Exodului se încheie cu eliberarea poporului evreu din Egipt și traversarea Mării Roșii. Aceste evenimente ar putea fi interpretate ca fiind rezultatul unei erupții vulcanice catastrofale, potrivit History.

Ploaia de cenușă de pe urma erupției muntelui Thera a contaminat apa Nilului, înroșind-o cu sulful provenit din materialul vulcanic, ceea ce a declanșat un efect în lanț: distrugerea ecosistemului, uciderea peștilor, invaziile dăunătorilor. A cincea urgie, moartea multor animale domestice, a fost cauzată de consumul de vegetație contaminată cu sulfați. Despre a șasea urgie s-a presupus că ar fi fost provocată de contaminarea cu antrax din cauza invaziei de muște, dar de fapt ar fi fost vorba de leziuni cauzate de ploaia acidă.

A șaptea urgie, „focul din cer” și pietrele, descriu ploaia de cenușă vulcanică după ce a fost aruncată în atmosferă de erupție.  Cea de-a opta urgie, invazia de lăcuste, s-a produs din cauza precipitațiilor abundente, care au favorizat reproducerea masivă a acestora. A noua urgie, întunericul, a fost cauzată de norii de cenușa groasă care au blocat razele Soarelui. În cele din urmă, moartea întâilor născuți a fost legată de o practică egipteană – în vremuri de foamete, primul născut avea dreptul să consume cea mai mare cantitate de pâine din stocul de cereale al familiei, care fusese contaminat cu mercur, cadmiu sau plumb, afectându-le organele  vitale (rinichi, ficat, sistem nervos) și căile respiratorii, ceea ce a dus la deces.

Ce a fost civilizația minoică

Civilizația minoică a înflorit în perioada bronzului mijlociu pe insula Creta, între 3000 și 1450 î.Hr., fiind cunoscută pentru arta sa unică, arhitectura complexă și influențele asupra altor culturi din Mediterana. Palatele labirintice, frescele vibrante și bijuteriile din aur sunt doar câteva dintre caracteristicile remarcabile ale acestei culturi.

Deși nu există dovezi clare despre structura politică și armată,  palatele erau centre administrative și comerciale, iar minoicii erau cunoscuți pentru comerțul cu alte culturi din bazinul Mediteranei. Religia minoică era strâns legată de natura și forțele naturale, iar scenele religioase și ritualurile erau adesea reprezentate în artă.

Minoicii au folosit scrierea, cum ar fi hieroglifele cretane și scriptul Linear A, pentru a înregistra informații administrative. De asemenea, meșteșugurile, în special olăritul și pictura murală, reflectau un nivel înalt de rafinament artistic și tehnologic. Declinul civilizației minoice, în jurul anului 1450 î.Hr., este încă subiect de dezbatere, dar se crede că a fost cauzat de invaziile miceniene, erupții vulcanice și posibile alte cataclisme naturale care implică schimbările climatice.

Sursa Foto: Shutterstock

Citește și: Alertă SEISMICĂ: insula Santorini, zguduită de zeci de cutremure în ultimele 48 de ore