Noua descoperire a cercetătorilor americani: Plantele au „memorie” și sunt mai inteligente decât credem

Un nou studiu contestă ideea, acceptată mult timp, că învățarea necesită un creier și sugerează că plantele ar putea procesa informații în moduri neașteptate.

Timp de decenii, oamenii de știință au considerat că procese precum învățarea, memoria și luarea deciziilor depind de existența unui creier. Totuși, dovezi tot mai numeroase, inclusiv un studiu recent publicat în Cognitive Science, pun sub semnul întrebării această idee și indică faptul că procesarea complexă a informațiilor ar putea să nu depindă de neuroni.

Studiul, coordonat de profesorul de psihologie Peter Vishton de la William & Mary și de fosta sa studentă Paige Bartosh, sugerează că plantele ar putea fi capabile să numere. Nu în sensul uman, dar planta Mimosa pudica pare să poată „ține evidența numărului de evenimente din mediul său”, potrivit lui Vishton.

Conform cercetătorilor, aceasta este prima dovadă că plantele pot enumera, adică pot distinge și urmări evenimente separate.

Mimosa pudica, cunoscută și ca „planta sensibilă”, are frunze delicate care se pliază la atingere sau la mișcare. Frunzele se închid și noaptea și se redeschid odată cu lumina zilei, într-un fenomen numit nyctinastie.

Configurarea experimentului și observațiile comportamentale

Într-un spațiu controlat din cadrul Centrului de Științe Integrate al universității, cercetătorii au expus plantele la cicluri repetate de lumină și întuneric și le-au monitorizat reacțiile.

„În prima fază a experimentului, am folosit un ciclu de 24 de ore. În zilele unu și doi, plantele au fost expuse la 12 ore de întuneric și 12 ore de lumină. În ziua a treia, luminile au rămas stinse”, a explicat Vishton.

După aproximativ cinci repetări, plantele au început să manifeste o mișcare mai intensă în perioada „dinaintea zorilor” în zilele în care se aștepta lumină, dar nu și în a treia zi, când întunericul continua.

Dovezi de învățare și recunoaștere a tiparelor

„Acest lucru sugerează că plantele au reușit să ‘învețe’, în lipsa unui termen mai bun, acest ciclu de trei zile și să-și ajusteze mișcarea în consecință”, a declarat Vishton. Modelarea acestui comportament a arătat o curbă logaritmică, ceea ce înseamnă că schimbarea a fost rapidă la început, apoi s-a stabilizat treptat într-un tipar constant.

„Este același tipar pe care îl observăm frecvent în învățarea la animale”, a adăugat acesta, comparând procesul cu învățarea unei secvențe de acțiuni la un animal.

Ipoteza urmăririi timpului vs. numărarea evenimentelor

Pentru a elimina o altă explicație, cercetătorii au testat dacă plantele urmăresc timpul sau numără evenimentele.

Deși multe plante funcționează după un ritm circadian de 24 de ore, nu există dovezi că ar putea urmări cicluri de 72 de ore, cum era cazul în experiment. Totuși, echipa a testat această posibilitate. Când ciclul zilnic a fost redus la 20 de ore, plantele și-au ajustat rapid comportamentul. Ulterior, cercetătorii au variat durata ciclurilor între 10 și 32 de ore.

Limitele memoriei și ale recunoașterii tiparelor

Rezultatele au arătat că tiparul se pierde atunci când ciclurile sunt mai scurte de 12 ore sau mai lungi de 24 de ore. Acest lucru sugerează existența unor limite în procesarea și stocarea informației. Totuși, în intervalul 12–24 de ore, plantele au continuat să prezinte mișcări mai intense în zilele în care era „așteptată” lumina.

„Cea mai simplă explicație este că aceste plante urmăresc numărul de evenimente care au loc, nu doar timpul”, a spus Vishton.

Implicații pentru inteligența fără neuroni

Dacă rezultatele vor fi confirmate, ele indică existența unei forme de procesare a informației care nu depinde de neuroni.

„Toate teoriile despre memorie și decizie implică neuroni. Surpriza este că plantele nu au așa ceva, și totuși par capabile de funcții asemănătoare celor cognitive”, a explicat cercetătorul. Descoperirea deschide posibilitatea ca și alte celule non-neuronale să fie implicate în procese de învățare.

Direcții viitoare și impact

Mecanismele biologice din spatele acestui tip de „inteligență” rămân neclare și necesită studii suplimentare.

Cercetătorii speră ca viitoarele cercetări să explice modul în care aceste procese au loc la nivel celular. Posibile aplicații includ sisteme de calcul biologic, senzori bazați pe plante sau chiar metode de a influența comportamentele la nivel celular.

O graniță tot mai neclară între plante și animale

Rezultatele contribuie la o schimbare de perspectivă asupra diferențelor dintre plante și animale.

„De obicei, nu considerăm plantele ca fiind entități care gândesc sau au comportamente complexe, ci doar organisme care reacționează simplu la stimuli. Însă rezultatele noastre sugerează că această graniță ar putea fi mult mai difuză decât credeam”, a concluzionat Vishton.

Recomandările autorului:

Cea mai otrăvitoare plantă din Europa. Unde se află, cum o recunoști și de ce să o eviți

Ce flori să plantezi pentru a scăpa de buruienile din grădină, potrivit unui expert în grădinărit