Un cunoscut medic cardiolog explică cum influențează sistemul de învățământ calitatea serviciilor medicale din România

În noua ediție a emisiunii „Martorii”, cunoscutul cardiolog Dorin Golcea a vorbit despre lacunele sistemului de învățământ medical din România și despre impactul pregătirii viitorilor medici asupra calității serviciilor medicale de care beneficiem ulterior. Urmăriți emisiunea integrală pe YouTube.

Dorin Golcea spune că, în perspectiva sa, problema nu ar fi facultatea în sine. Despre el spune că a făcut medicina în România, mai exact la Universitatea din Timișoara, și că ar repeta experiența. Cu toate acestea, spune medicul, este foarte importantă și vocația studentului sau rezidentului, dar și cât de în serios își ia treaba.

„Dacă te hotărăști ca medic să faci 12 ani, poate mai mulți, de școală, de specializări, și în final să dai tratamente greșite sau să nu observi niște chestiuni foarte clare pentru specializarea respectivă, atunci nu văd sensul pentru care te faci medic. Nu știu alt răspuns. Nu cred că ține de facultatea de medicină neapărat. Ține și de student și de rezident. Adică eu am terminat facultatea de medicină din Timișoara; dacă aș crede în reîncarnare, aș da tot acolo. Deci pentru mine nu cred că e o chestiune neapărat de facultate. E o chestiune, într-adevăr, de rezidențiat, să ai posibilitatea să ajungi, să faci mâna și să faci experiență, să fii lăsat să faci experiență. Dar și aici mi-e greu să explic pentru că n-am făcut rezidențiatul în România.”

Deși facultatea a terminat-o în România, pentru rezidențiatul medical Golcea a plecat în Germania. Acest lucru afirmă că ar fi contat mult în cariera și pregătirea sa. Spre deosebire de sistemul de învățământ din România, în Germania se pune accentul pe practica propriu-zisă. În timpul rezidențiatului i s-a dat ocazia să petreacă cât mai mult timp în spital pentru a învăța din situații reale cu care urma să se întâlnească mai târziu în cariera de medic specialist.

„Eu l-am făcut la Regensburg. Din ce aud însă de la colegi, apropo de domeniul meu, aproape niciodată nu reușești să ajungi în sălile respective. Îmi amintesc, mergeam în gardă cu cineva ca să mai învăț în plus, pe lângă ce făceam la facultate ca student, știam că urmează să fac cardiologie intervențională, asta mi-am dorit de când am dat examen la medicină. Și îmi amintesc că acel rezident cu care stăteam și mă uitam și eu la pacienți nu putea să facă ecografie pentru că era închis acolo, nu avea voie să intre, la ecograf. Păi cum să înveți dacă nu poți face o ecografie? Pentru că nu poți să intri, pentru că era închis cu cheia de către te miri ce șef de secție. Deci, pregătirea, într-adevăr, e foarte importantă. Eu îmi amintesc, din primii ani de rezidențiat, că am putut să intru în sală, aveam un sistem de rotație în care puteam să intrăm, să începem să învățăm cine își dorește partea asta, examene peste examene și așa mai departe. Adică, stăteam 12 ore în spital.”

În România, lucrurile stau diferit de sistemul german, spune interviul. Studenții nu au acces la diferite proceduri și aparaturi, iar partea teoretică nu este completată de o parte practică adecvată.