Ion Cristoiu „Nu a fost niciodată o mai mare libertate a presei ca în perioada interbelică”

Într-un episod recent al emisiunii Marius Tucă Show, jurnalistul și istoricul Ion Cristoiu a oferit o perspectivă fascinantă asupra istoriei Basarabiei, ilustrând absurdul schimbărilor politice prin prisma unui „om simplu” născut în 1910. Urmărește aici, integral emisiunea Marius Tucă Show

Povestea sa, spusă cu umor și ironie, subliniază de ce moldovenii privesc cu îngăduință prezentul: acel basarabean a învățat rusește sub țar, românește după 1918, iar apoi a oscilat între ruși și români în 1940-1944, culminând cu independența din 1991.

Marius Tucă: „Și vă referați la poporul basarabean, da? Spuneați dumneavoastră de omul simplu”

Ion Cristoiu: „Da”

Marius Tucă: „Omul simplu care s-a născut în 1910, spuneați”

Ion Cristoiu: „Noi când vorbim de istorie avem o imagine idilică”

Cristoiu detaliază traiectoria: născut în Basarabia țaristă, omul face școala „cu țarul deasupra”

„Un om simplu, Gheorghe, de exemplu. S-a născut că era în Basarabia țaristă în 1910. A făcut școala cu țarul deasupra. A învățat rusește… Cade țarul, vin românii în 1918. Basarabia a fost o țară,un teritoriu neglijat. Acolo se duceau, mă rog, într-un fel de exil. Omul se așează, își găsește o slujbă. Face parte din România. În august 1944, vin înapoi rușii. Și în 1990 el are vreo 80 de ani și vin iar românii”

Presa interbelică: libertate maximă, oportunism total – de la Carol la legionari și comuniști

Discuția alunecă spre presa românească interbelică, pe care Cristoiu o numește „perioada de maximum de libertate de expresie”, dar și de haos oportunist.  Ziare ca Adevărul (trust de stânga, cu tipografii proprii, apărători ai comuniștilor)

„Mai este o categorie pe care n-aș fi vrut să trăiesc eu perioada lor. Este presa. Vine 6 septembrie 1940. România, care era ziarul lui Carol al II-lea, al lui Cezar Petrescu, apare cu caracter verde. Vine înăbușirea rebeliunii. Cei care l-au înjurat pe Carol al II-lea, i-au înjurat acum pe legionari. Între 41 și 44 vin rușii… Erau trei mari trusturi de presă uriașe. Era Adevărul, că era un trust mai literar, mai cultural, de stânga. Nu a existat o mai mare libertate de expresie. Deci cei de la Adevărul, dimineața, erau cu procesele comuniștilor”