10 ani de la Brexit. Cum s-au schimbat economia și politica Regatului Unit. Britanicii au schimbat 6 premieri de când au votat să iasă din UE

Pe 23 iunie 2016, exact acum 10 ani, în urma unui referendum foarte strâns, puțin peste jumătate dintre britanici au votat în favoarea ieșirii din Uniunea Europeană (UE). Decizia a venit după ani întregi de campanii în care s-a susținut că Marii Britanii i-ar fi mai bine în afara blocului. La un deceniu distanță, o mare parte din promisiunile făcute în timpul campaniei pentru referendum nu s-au concretizat. Potrivit unei analize realizate de Al Jazeera, economia Regatului Unit este mai mică, migrația este mai ridicată, iar, în comparație cu țările similare, Regatul Unit rămâne în urmă.

La începutul anilor 2010, presiunea exercitată de deputații sceptici din cadrul Partidului Conservator al prim-ministrului David Cameron, amplificată de amenințarea electorală tot mai mare reprezentată de Partidul Independenței Regatului Unit (UKIP) al lui Nigel Farage, l-a împins pe Cameron să facă un pariu politic: promisiunea de a organiza un referendum privind apartenența la UE în cazul în care ar fi fost reales.

Pe 23 iunie 2016 a avut loc votul, dar rezultatul nu a fost cel preconizat.

Rezultatele au fost următoarele:

Per total: 51,9% au votat pentru ieșire, 48,1% au votat pentru rămânere

*Anglia: 53% pentru ieșire

* Țara Galilor: 53% pentru ieșire

*Irlanda de Nord: 44% pentru ieșire

*Scoția: 38% pentru ieșire

Orașele mai mici și zonele rurale au votat, în general, pentru ieșirea din UE, în timp ce marile orașe au votat, în general, pentru rămânerea în UE.

Cine a susținut referendumul și cine s-a opus

Referendumul a divizat scena politică britanică în două tabere egale, iar această divizare a fost vizibilă chiar și în cadrul propriului cabinet al lui Cameron. Cameron a condus o campanie în favoarea rămânerii în Uniunea Europeană, alături de ministrul de finanțe George Osborne, fiind susținut de majoritatea membrilor Partidului Conservator, ai Partidului Laburist, ai Liberal-Democraților și ai Partidului Național Scoțian.    

În cadrul campaniei pentru ieșirea din UE, membri de rang înalt ai Partidului Conservator, precum Boris Johnson și Michael Gove, ambii miniștri în guvern, au susținut votul pentru Brexit. Nigel Farage, al cărui partid a fost cel care a promovat inițial organizarea referendumului, a militat intens în favoarea Brexitului și a fondat ulterior, în 2018, Partidul Brexit, cunoscut acum sub numele de Reform UK.

După votul în favoarea ieșirii din UE, Cameron și-a dat demisia, iar Theresa May a preluat sarcina de a pune în aplicare Brexit-ul, dar nu a reușit să obțină aprobarea Parlamentului pentru acordul de retragere în 2019. Boris Johnson i-a succedat și a coordonat ieșirea Regatului Unit din UE la 31 ianuarie 2020.

Ce s-a întâmplat cu economia

În ultimul deceniu, PIB-ul real pe cap de locuitor – valoarea totală a tuturor bunurilor și serviciilor produse în Regatul Unit, ajustată în funcție de inflație, pe persoană – a înregistrat o evoluție inferioară celei din cele 27 de state membre ale UE.

Până în 2025, Regatul Unit se afla cu cinci puncte în urma Uniunii Europene, pornind de la același nivel de referință din 2016. Economiștii prevăd o creștere medie anuală de doar 1,3% între 2026 și 2030, ceea ce reflectă impactul negativ continuu al barierelor comerciale și al schimbărilor structurale.

Investițiile companiilor din Regatul Unit prezintă, de asemenea, o imagine similară. Companiile britanice și-au redus drastic investițiile după votul din 2016, unele studii estimând deficitul de investiții, comparativ cu un scenariu fără Brexit, la 12–18 la sută – o diferență determinată în mare măsură de ani de incertitudine politică și de reglementări care au întârziat procesul decizional al companiilor.

Potrivit Oficiului pentru Responsabilitate Bugetară, Brexit-ul a dus la o scădere a productivității țării cu aproximativ 4%.

Cum au evoluat relațiile comerciale ale Marii Britanii

Potrivit Oficiului pentru Responsabilitate Bugetară, schimburile comerciale cu Europa sunt pe cale să scadă cu aproximativ 15% pe termen lung, iar acordurile comerciale cu țările din afara UE nu vor avea un impact semnificativ.

Ieșirea din UE a însemnat părăsirea unui sistem în care mărfurile circulau liber peste granițe, fără controale, certificate sau întârzieri.

În conformitate cu actualul Acord de comerț și cooperare (TCA) dintre UE și Regatul Unit, firmele britanice care exportă în Europa trebuie să dovedească locul de fabricație al produselor lor, să retesteze mărfurile deja certificate în Regatul Unit și să gestioneze documente administrative care nu existau înainte de 2021. Exportatorii de produse alimentare trebuie să se supună inspecțiilor fizice la frontieră, iar întreprinderile care prelucrează date trebuie să respecte două seturi de norme, atât în UE, cât și în Regatul Unit.

Potrivit HSBC Global Investment Research, doar controalele la frontieră au costat Regatul Unit 4,7 miliarde de lire sterline (5,9 miliarde de dolari) până în 2024. Controalele sanitare asupra comerțului cu produse alimentare costă comercianții aproximativ 54 de milioane de lire sterline (71,5 milioane de dolari) în fiecare an. În timp ce întreprinderile mai mari au reușit să absoarbă această povară, cele mai mici nu au reușit acest lucru și, în unele cazuri, au încetat cu totul să mai vândă către UE.

Ce s-a întâmplat cu valoarea lirei

La doar câteva ore după ce rezultatul în favoarea ieșirii din UE a devenit clar, lira a scăzut cu peste 10% față de dolar, coborând de la 1,48 dolari până la 1,32 dolari. La momentul respectiv, a fost cea mai mare scădere înregistrată într-o singură zi din istoria modernă, atingând niveluri nemaiîntâlnite din 1985.

O lire sterlină mai slabă a scumpit importurile și a determinat creșterea prețurilor pentru consumatorii britanici. Deoarece Marea Britanie înregistrează un deficit comercial semnificativ – importând mai mult decât exportă –, aceasta depinde în mare măsură de investițiile străine pentru a-și echilibra balanța de plăți. Pe măsură ce barierele comerciale au afectat creșterea economică, aceste investiții au devenit mai puțin atractive, menținând presiunea asupra monedei, scrie Al Jazeera.

Băncile de investiții, nesigure cu privire la viitoarele relații ale Regatului Unit cu UE, au început, de asemena, să-și relocheze operațiunile în Europa continentală.

La zece ani distanță, lira nu a revenit la nivelurile de dinainte de Brexit. Deși și-a revenit față de minimele atinse, aceasta rămâne limitată de schimbările structurale rezultate în urma ieșirii din UE.

Migrația

Migrația a scăzut, dar nu în modul promis de campania „Leave”. Regatul Unit a recâștigat controlul asupra frontierelor sale, înlocuind libera circulație a cetățenilor UE cu un sistem de imigrație bazat pe puncte. Efectul asupra migrației din UE a fost evident – soldul net al migrației pe termen lung cu UE a devenit negativ până în 2022, ceea ce înseamnă că au plecat mai mulți cetățeni ai UE decât au sosit.

Însă scăderea migrației din țările UE nu a dus la o scădere a migrației totale. În schimb, sosirile nete din țările din afara UE au înregistrat o creștere bruscă, determinând migrația netă totală să atingă un nivel record în 2023. Cifrele au mai scăzut ca urmare a înăspririi normelor introduse în 2025.

6 prim-miniștri în 10 ani

Când Cameron a demisionat în dimineața de după votul Brexit, era prim-ministru de șase ani. Predecesorul său, Gordon Brown, a fost în funcție trei ani. Înainte de Brown, Tony Blair a fost prim-ministru timp de un deceniu.

De la referendum, niciun prim-ministru nu a mai rămas în fucție mai mult de trei ani – unul dintre ei a rezistat numai 49 de zile.

Prim-ministrul Keir Starmer a încercat să reconstruiască legăturile țării cu Europa, dar a demisionat luni, confruntându-se cu o provocare la conducere din partea rivalului său Andy Burnham, și deschizând calea pentru al șaptelea prim-ministru din ultimul deceniu.