CJUE confirmă rolul activ al instanțelor naționale în combaterea cauzelor pe rol

UPDATE: Precizările Instanței Supreme în contextul deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza Lin II

„Misiunea instanței supreme este aceea de a asigura aplicarea loială, coerentă și previzibilă a dreptului, în deplinul respect al ordinii juridice europene, respectiv a dreptului Uniunii Europene, a Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Constituției României. Fidelitatea Înaltei Curți de Casație și Justiție nu aparține unei anumite soluții jurisprudențiale și nici unui rezultat punctual al unei cauze, ci valorilor fundamentale ale statului de drept.

De aceea, Înalta Curte a aplicat întotdeauna cu bună-credință dreptul european în ansamblul său, valorificând în mod armonizat atât dreptul Uniunii Europene și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, cât și standardele Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.”

Abordarea adoptată de Înalta Curte în materia prescripției răspunderii penale nu a reprezentat o opțiune între dreptul Uniunii Europene și Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Dimpotrivă, instanța supremă a aplicat dreptul Uniunii în conformitate cu mecanismul de protecție prevăzut de articolul 52 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, potrivit căruia drepturile consacrate de Cartă care corespund unor drepturi garantate de Convenție trebuie interpretate și aplicate la un nivel de protecție cel puțin echivalent cu cel asigurat de Convenție. Numai în măsura în care dreptul Uniunii consacră un standard de protecție superior, acesta prevalează.

Urmând aceste coordonate, Înalta Curte a interpretat articolul 49 din Cartă privind principiul legalității incriminării și pedepsei în lumina articolului 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, tocmai pentru că acesta reprezintă standardul minim de protecție impus de însuși dreptul Uniunii. Prin urmare, valorificarea jurisprudenței Curții de la Strasbourg nu a constituit o abatere de la dreptul Uniunii, ci aplicarea acestuia potrivit regulilor de interpretare prevăzute chiar de Carta drepturilor fundamentale.

Interpretarea dreptului Uniunii în materia legalității penale nu poate ignora standardul convențional de protecție

Acest raționament juridic şi-a găsit o confirmare explicită în concluziile Avocatului General al Curții de Justiție a Uniunii Europene, în sensul că interpretarea dreptului Uniunii în materia legalității penale nu poate ignora standardul convențional de protecție impus de articolul 52 alineatul (3) din Cartă.

Instanţa Supremă şi-a fundamentat opinia pe premisa că dreptul european constituie un sistem coerent de protecție a drepturilor fundamentale, în care dialogul dintre Curtea de Justiție a Uniunii Europene și Curtea Europeană a Drepturilor Omului trebuie valorificat în mod complementar, și nu privit ca o alternativă între două standarde concurente.

Într-o Europă a dreptului, loialitatea unei instanțe supreme nu se măsoară prin fidelitatea față de o anumită soluție, ci prin consecvența cu care aplică principiile comune care fundamentează ordinea juridică europeană. Aceste principii presupun respectul pentru jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, pentru standardele Convenției Europene a Drepturilor Omului și pentru valorile constituționale naționale, interpretate într-un dialog judiciar permanent și în spiritul protecției efective a drepturilor fundamentale.

Înalta Curte își va exercita această misiune cu aceeași responsabilitate și echilibru, având ca unic reper aplicarea corectă a dreptului și protejarea drepturilor fundamentale”.

ȘTIREA INIȚIALĂ:

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a pronunțat joi o hotărâre prin care oferă clarificări cu privire la modul în care instanțele naționale trebuie să analizeze raportul dintre dreptul Uniunii Europene și normele interne referitoare la prescripția răspunderii penale.

Decizia, pronunțată în cauza cunoscută sub denumirea „Lin II”, răspunde unei solicitări formulate de Înalta Curte de Casație și Justiție și vizează efectele deciziilor Curții Constituționale a României referitoare la prescripția răspunderii penale, subiect care a generat dezbateri juridice și instituționale în ultimii ani.

CJUE a arătat că instanțele naționale trebuie să evalueze, de la caz la caz, dacă aplicarea normelor interne privind prescripția poate conduce la situații incompatibile cu obligațiile care decurg din dreptul Uniunii Europene, în special în cauzele privind protejarea intereselor financiare ale Uniunii și combaterea unor forme grave de criminalitate. Curtea a subliniat că această analiză aparține instanțelor naționale, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze.

Hotărârea nu se pronunță asupra validității deciziilor Curții Constituționale și nu modifică în mod direct dreptul intern al statelor membre. Ea stabilește cadrul de analiză pe care instanțele naționale îl pot utiliza atunci când apreciază relația dintre normele constituționale interne și obligațiile rezultate din apartenența la Uniunea Europeană.

România, parte a unei dezbateri juridice europene

Probleme similare au fost analizate și în alte state membre. Un exemplu frecvent invocat este reprezentat de cauzele „Taricco” din Italia, în care au fost examinate raporturile dintre exigențele dreptului Uniunii Europene și principiile constituționale naționale în materia prescripției.

Prin hotărârea din cauza „Lin II”, CJUE adaugă noi clarificări unei dezbateri juridice existente la nivel european privind limitele și modalitățile de aplicare a principiului supremației dreptului Uniunii Europene, precum și rolul instanțelor naționale în interpretarea și aplicarea acestuia.