Acord ISTORIC: Europa va construi o nouă rachetă spațială. Ce prevede Ariane 6, proiectul de 4 miliarde de euro

Publicat: 02 12. 2014, 19:08

„Prin această decizie istorică, Europa aduce un răspuns puternic în fața concurenței internaționale dintr-un sector strategic pentru suveranitatea europeană, pentru industria ei, pentru locurile ei de muncă”, a declarat Secretarul de stat pentru Cercetare din Franța, Geneviève Fioraso.

Europa s-a angajat astfel la o finanțare de 4 miliarde de euro pentru Ariane 6, o sumă ce include construirea unei noi baze de lansări spațiale în Kourou (Guyana franceză) și dezvoltarea unui lansator spațial de talie mică Vega.

În total, UE prevede un buget global pentru lansatoarele sale spațiale de 8 miliarde de dolari pentru o perioadă de 10 ani. Obiectivul este de a face față unei concurențe tot mai puternice pe piața internațională a lansărilor de sateliți.

„Este un succes, îndrăznesc să spun că este un mare succes”, a declarat Jean-Jacques Dordain, directorul general al ESA.

Ministrul german de resort Brigitte Zypries s-a declarat „satisfăcută” de această decizie. „Acordul este benefic pentru industria și pentru locurile de muncă din Germania”, a subliniat ea.

A fost nevoie de multe luni de negocieri în cadrul ESA, în special între Franța și Germania, principalii contribuitori la programul Ariane, pentru a se ajunge la acest acord.

Franța s-a angajat la o finanțare de 52% a bugetului, iar Germania, la 22% din acesta.

Actuala rachetă europeană Ariane 5, concepută în 1987, zboară în spațiu din 1996. După un început mai dificil, Ariane 5 și-a îndeplinit cu bine misiunea pentru care a fost concepută și are la activ 62 lansări reușite consecutive.

Ariane 5 a cucerit peste 50% din piața comercială a lansărilor de sateliți, dar poziția ei de lider este amenințată de racheta Falcon construită de firma americană SpaceX, care a adoptat o politică de preț foarte agresivă.

Modulabilă în două versiuni – una ușoară cu două propulsoare și una grea cu patru propulsoare -, Ariane 6 va putea astfel să se adapteze atât la nevoile instituționale (sateliți științifici, sonde spațiale etc), cât și la nevoile impuse de zborurile comerciale (sateliți de telecomunicații, de televiziune etc).