Anunțul NASA despre ”planeta X”, despre care se spunea că ar exista în Sistemul nostru solar

Publicat: 16 03. 2014, 16:01
Actualizat: 29 07. 2014, 20:01

Acest studiu nu a descoperit nici ipotetica soră geamănă a Soarelui, steaua Nemesis, despre care se credea că era situată în apropiere de Sistemul Solar. Potrivit anumitor ipoteze, Nemesis ar fi putut să modifice, periodic, traiectoriile cometelor și ale asteroizilor.

„Probabil nu există nicio planetă mare gazoasă și nicio stea, însoțitoare a Soarelui, în zona îndepărtată a Sistemului Solar”, a declarat Kevin Luhman, astronom la Universitatea Pennsylvania, coordonatorul acestui studiu realizat cu telescopul spațial WISE, ale cărui rezultate au fost publicate în Astrophysical Journal.

Datele recoltate de WISE (Wide-Field Infrared Survey Explorer) de pe bolta cerească nu au detectat niciun corp ceresc mai mare decât Jupiter, cea mai mare planetă din Sistemul Solar, până la 3.887 miliarde de kilometri de Soare, o zonă în care ar fi putut să „se ascundă” planeta X.

Potrivit mai multor teorii, această planetă ar avea o masă de până la patru ori mai mare decât aceea a lui Jupiter și s-ar afla într-o zonă îndepărtată a Sistemului Solar, la circa 1,484 kilometri de Soare, adică la o distanță de 10.000 de ori mai mare decât distanța dintre Terra și Soare (149,5 milioane kilometri).

Zvonurile despre originea planetei X datează din 1781, odată cu descoperirea lui Uranus, care, timp de peste un secol și jumătate i-a uimit pe astronomi, din cauza variațiilor de viteză a orbitei sale, care păreau incompatibile cu legile gravitației formulate de Isaac Newton.

Astronomii au ajuns, atunci, la concluzia că acele neregularități s-ar putea explica dacă o altă planetă necunoscută ar exercita asupra ei o anumită forță gravitațională.

Urmărirea acestei misterioase planete X, bazată pe calcule, a dus la descoperirea în 1846 a planetei Neptun. Însă masa estimată a acesteia nu putea să explice deviația de pe traiectoria lui Uranus. Acest fapt i-a determinat pe astronomi să continue să caute planeta X. În locul ei, au descoperit-o pe Pluto, în 1930.

Însă această planetă pitică nu putea nici ea să provoace neregularitățile orbitei lui Uranus.

În cele din urmă, în anii 1990, cercetătorii au ajuns la concluzia că neregularitățile constatate în orbita lui Uranus proveneau dintr-o ușoară supraestimare a masei planetei Neptun.

Nici această descoperire nu a pus însă capăt mitului planetei X în acea regiune a Sistemului Solar în care se află multe fragmente de corpuri spațiale, precum asteroizi și comete.

Astfel, potrivit lui Kevin Luhman, „nu este exclus” ca o planetă mai mică să se afle totuși în acea zonă, dacă se află pe direcția unei stele strălucitoare care „orbește” telescopul. Totuși, „există doar o șansă dintr-o sută” pentru ca acest lucru să se întâmple, a spus același cercetător.

În ceea ce privește steaua Nemesis, astronomii au avansat posibilitatea existenței acestei stele în anii 1980. Această stea, apropiindu-se de Soare, ar modifica orbitele cometelor și asteroizilor care ar veni și s-ar prăbuși, din acest motiv, pe Terra, din când în când.

Aceste coliziuni ar fi declanșat cele cinci mari extincții din ultimii 540 de milioane de ani de pe Terra, ultima fiind aceea a dinozaurilor, în urmă cu 65 milioane de ani.

„Astfel, de-a lungul anilor, diverse observații au sugerat faptul că ar putea exista ceva în acea regiune a Sistemului Solar”, a spus Kevin Luhman, însă telescopul WISE nu a descoperit nimic concludent.

Deși monitorizarea făcută pentru a descoperi planeta X și steaua Nemesis a îngropat aceste teorii, ea a dus în același timp la descoperirea unui număr de 3.525 de stele și pitice brune (corpuri cerești ale căror mase sunt cuprinse între aceea a unei stele și a unei planete uriașe) la mai puțin de 500 de ani-lumină de Soare (1 an-lumină echivalează cu 9.461 miliarde de kilometri).

„Sisteme stelare care se ascundeau chiar sub ochii noștri, în imediata vecinătate a Sistemului Solar, au țâșnit pur și simplu din datele adunate de WISE”, a declarat Ned Wright, astronom la Universitatea California din Los Angeles (UCLA), care a contribuit la acest studiu.