Celule sușă pluripotente derivate din ovocite umane, obținute de cercetători

Redactor:
Florin Badescu
Celule sușă pluripotente derivate din ovocite umane, obținute de cercetători
Savanții americani au reușit să obțină celule sușă umane pluripotente prin reprogramarea celulelor adulte epiteliale obținute din ovocite, o descoperire științifică importantă, chiar dacă celulele astfel create sunt anormale din punct de vedere genetic

Savanții americani au reușit să obțină celule sușă umane pluripotente prin reprogramarea celulelor adulte epiteliale obținute din ovocite, o descoperire științifică importantă, chiar dacă celulele astfel create sunt anormale din punct de vedere genetic, informează AFP.

Celulele sușă embrionare umane au fost numite pluripotente deoarece sunt capabile să se transforme în toate tipurile de celule din organism (miocardice, cerebrale, sangvine etc), iar această capacitate a lor le-a transformat într-o miză deosebit de importantă pentru medicina regeneratorie.

Însă originea lor – embrionii umani din care sunt recoltate sunt distruși – se lovește de numeroase considerente de natură etică. De aici și interesul oamenilor de știință de a obține celule sușă cu același potențial, dar fără a folosi embrioni umani.

Această încercare a oamenilor de știință a fost „pătată” de minciuna cercetătorului sud-coreean Hwang Woo-suk, care a pretins, în mod fals, în 2004, că a creat primele celule sușă derivate dintr-un embrion uman clonat.

De atunci, Shinya Yamanaka și James Thomson au reușit, în 2007, să reprogrameze pe cale artificială celule adulte diferențiate, obținând celule sușă pluripotente induse (iPS). Această metodă a suscitat un interes deosebit în cadrul comunității științifice, însă și-a arătat limitele destul de repede.

Scott Noggle și Dieter Egli, de la New York Stem Cell Foundation Laboratory, al căror studiu a fost publicat, miercuri, în revista Nature, a folosit o variantă a tehnicii binecunoscute a clonării, denumită transfer nuclear, care a permis nașterea, în 1996, a oii Dolly.

Schematic, metoda constă în înlocuirea nucleului (care conține genomul celulei) unui ovocit (ovul) nefecundat cu nucleul unei celule adulte din corp (celulă somatică), de exemplu, cu nucleul unei celule epiteliale.

Obiectivul oamenilor de știință nu este de a obține un embrion (clonare reproductivă), ci de a obține celule sușă purtătoare ale genomului unui pacient, deci susceptibile de a fi utilizate pentru „repararea” unui organ deficitar (clonare terapeutică), fără a declanșa în organism reacția de respingere a transplantului.

Însă, savanții au arătat că ovocitele umane astfel manipulate nu se dezvoltau până la stadiul de blastocist, considerat primul stadiu de dezvoltare a embrionului, în timpul căruia sunt recoltate celulele sușă embrionare.

Pentru a înlătura acest obstacol, echipa coordonată de Scott Noggle și Dieter Egli a introdus într-un ovocit uman nucleul unei celule epiteliale de la un donator adult, conservând și nucleul ovocitului.

Acest procedeu a permis dezvoltarea celulelor reprogramate până la stadiul de blastocist, însă ele aveau trei copii ale genomului, în loc de două. Savanții au putut totuși să extragă din ele două linii de celule sușă pluripotente.

În opinia cercetătorilor, aceste rezultate „demonstrează fezabilitatea reprogramării celulelor somatice pornind de la ovocite umane”.

Această abordare „mai are ceva drum de parcurs”, comentează revista Nature într-un editorial. „Nu știm, însă, cum s-ar comporta celulele triploide în țesuturi. Nimeni nu le considera ca fiind terapeutice în acest stadiu”.

Autorii studiului sunt cu toate acestea încrezători în șansele lor de a reuși să producă o linie de celule sușă pornind de la un embrion clonat diploid – normal din punct de vedere genetice -, așa cum pretindea Hwang Woo-suk.

În editorialul publicat în revista Nature s-a subliniat faptul că echipa coordonată de Scott Noggle și Dieter Egli nu a folosit termenul de „clonare”, un termen care s-a aflat, la rândul său, în centrul a numeroase controverse.

Inchide