STUDIU. Cum își pot roti bufnițele capul la 270 de grade

Publicat: 17 02. 2013, 19:49
Actualizat: 21 05. 2015, 00:56

Cercetătorii au reușit să explice cum poate bufnița să își rotească capul la 270 grade – față de 90 grade la om – fără să și-l rupă. Pasărea de noapte își poate roti atât de mult capul fără să i se întrerupă circulația sanguină în creier și fără ca vertebrele cervicale să aibă de suferit, notează Le Point, citat de Agerpres.

Cu ajutorul angiografiilor și scanărilor, cercetătorii au examinat anatomia a zeci de bufnițe moarte din cauze naturale și au descoperit mai multe adaptări biologice care permit rotația extremă. Mai întâi, suplețea gâtului se explică prin faptul că bufnița are 14 vertebre cervicale, față de șapte la om. În plus, cele două artere carotide se află în mijlocul gâtului și nu pe laturi, ca la oameni și multe animale. Diametrul carotidelor bufniței nu se îngustează când acestea trec prin gât, ci se lărgește la baza lui, chiar sub maxilar, formând pungi de sânge care asigură fluxul sanguin în timpul rotațiilor extreme ale capului.

În plus, canalele osoase în care se găsesc arterele vertebrale ale acestor păsări sunt de circa zece ori mai mari în diametru, spațiul umplându-se cu aer și formând o pungă de protecție. La oameni, aceste canale au un diametru apropiat de cel al arterelor pe care le protejează. În sfârșit, bufnițele au vase mici care leagă arterele carotide și vertebrale, ca niște derivații care permit circulația neîntreruptă a sângelui în creier în cazul blocării într-o arteră, încheie Le Point.

„Până acum, specialiștii ca mine în răni provocate de traumatisme ale arterelor capului și gâtului la om erau mirați că mișcările rapide și extreme ale capului bufnițelor nu le fac niciun rău”, spune dr Philippe Gailloud, principalul autor al studiului, de la Universitatea „John Hopkins” din Baltimore, statul american Maryland.

O rotație bruscă a capului și gâtului poate duce la oameni și animale la ruperea stratului de vase care alimentează cu sânge creierul și provoca formarea de cheaguri, responsabile de apariția emboliilor sau atacurilor cerebrale.