Un studiu recent demonstrează de ce nu ne amintim primii ani de viață

O nouă teorie care explică motivele pentru care oamenii nu au amintiri din primii trei ani de viață a fost prezentată recent în cadrul conferinței anuale organizată de Canadian Association for Neuroscience. Potrivit NBC News, studiul realizat de dr. Paul Frankland de la Hospital for Sick Children, din Toronto, susține că „amnezia infantilă” ar putea fi provocată de dezvoltarea rapidă a neuronilor în hipocamp, regiunea din creier responsabilă cu memorarea pe termen lung a noilor experiențe.

Astfel, amintirile respective dispar odată cu trecerea timpului, pe măsură ce hipocampul trece prin faza de dezvoltare rapidă ce are loc în copilăria fragedă.

„Copiii nu pot forma amintiri stabile legate de evenimentele din primii ani de viață”, a explicat dr. Frankland. „Am o fiică în vârstă de 4 ani și pentru că lucram la acest studiu, mereu o întrebam dacă își amintea de locuri pe care le vizitaserăm cu 2, 3 luni înainte. Este clar că ea poate forma amintiri reținând câteva detalii, însă peste alți patru ani, nu își va mai aminti nimic”, a continuat el.

Pentru realizarea cercetării, dr. Paul Frankland și echipa sa au analizat comportamentul puilor de șoareci, cărora le-au încetinit ritmul de formare a noilor neuroni din hipocamp.

În mod normal, după ce erau învățați cum să iasă dintr-un labirint, animalele uitau totul după câteva zile. În schimb, în timpul studiului, puii de șoareci au reușit să-și aducă aminte calea spre ieșire, demonstrând că abordarea lui Frankland este corectă.

„Hipocampul se maturizează încet și probabil că nu este suficient dezvoltat până la vârsta de 3-4 ani”, a explicat și dr. Eric Kandel, director al Institutului Kavli pentru Cercetarea Creierului, de la Universitatea Columbia. 

„În vreme ce copiii de 2 și 3 ani își pot aminti diverse lucruri pentru o perioadă scurtă, este nevoie de hipocamp pentru a putea stoca informațiile pe termen lung”, a conchis dr. Kandel.

Întrucât studiul său a fost foarte bine primit de specialiștii din întreaga lume, dr. Paul Frankland este încrezător că în viitorul apropiat va putea testa teoria sa și pe oameni.