Aurul de pe locul patru
Am auzit, în știrile de zilele trecute, că marea speranță a natației românești s-a risipit când David Popovici, înotător român, a ratat finala la 200 m – la Campionatul Mondial – și a ieșit doar pe locul al patrulea. Cel care, cu ceva timp în urmă – nu mult –, reușea să spargă toate recordurile și să câștige medalii de aur după medalii de aur, aducând țării noastre, pe lângă imn intonat și steag sus, respectul întregii planete, cum de multă vreme nu se mai întâmplase. Aceeași țară care, fără să depună prea multe eforturi, s-a trezit, la un moment dat, cu Simona Halep campioană la Wimbledon, la Roland Garros și la alte turnee finale de mare prestigiu.
În sporturile în care efortul individual și investiția personală nu sunt de ajuns, România nu e, nici pe departe, campioană mondială. Acolo unde e nevoie de echilibru, de conducători de departamente inteligenți, de bani din bugetul ministerelor de specialitate, e liniște.
În iulie, e vacanță. Nu și pentru David Popovici, tânărul de care se temea toată lumea natației și pe care, se vede acum, în momentul unui eșec, noi, români de-ai lui, nu știm să-l respectăm.
Dar cum să piardă? De ce? A condus trei sferturi din cursă! Ce s-a întâmplat? Era primul! Cum a îndrăznit să ne dezamăgească, să se lase depășit de trei adversari și să nu aducă ”acasă” nici aurul, nici argintul, vai, nici măcar bronzul? Doamne, ferește!
Finala probei de 100 metri, la ora la care scriu aceste rânduri, nu s-a petrecut încă. Poate că David Popovici, tot datorită ambiției și muncii sale, va câștiga aurul, cum ne dorim cu toții, când urmărim câte o competiție din comode canapele. Poate că valul de comentarii nedrepte, negative, la adresa lui, după o zi mai puțin bună a carierei, va influența, iar campionul de altădată nu va mai reuși să se concentreze și să își umilească adversarii, lăsându-i în urmă. Oricum ar fi, noi, compatrioții lui, nu mai merităm nicio medalie.
Cât le-a convenit așa-zișilor fani, rețelele de socializare, totdeauna scenă pentru lași, erau pline de mesaje care arătau cât de mândri suntem că ne-a făcut Dumnezeu români, ca pe David Popovici. Azi suntem judecătorii săi, azi ne cerem înapoi toate cuvintele frumoase și toate postările siropoase.
Asta nu e o lume normală, asta nu e o țară care să te lase să crești. Nu putem respira, la 45 de grade și la sute de grade de obrăznicie! Dar vrem medalii de aur, pe munca altora, să ni le atârnăm la gât și să facem poze cu filtre stupide.
Nu știm să pierdem, nu știm să învățăm, nu avem răbdare cu nimic, cu nimeni, ni se datorează mereu ceva, ne aflăm într-o permanentă goană după recuperarea unor datorii inventate, dar ne pocnește o insuportabilă durere de cap dacă avem ceva mai greu de făcut decât să dăm din gură.
Lăsați sportivii, campionii în pace! Lăsați-l pe David Popovici să își trăiască visul! El nu pentru o haită de pe facebook face performanță. El nu vrea ca astfel de oameni să fie mândri de el. El este campion mondial, european, român! Și nu datorează nimic nimănui. Medalia mondială din 2023 poate să nu mai vină. Istoria s-a scris deja!
Citește și: